5 măsuri de compensare pentru România, propuse de societatea civilă

România se află din nou în faţa unei decizii economice sensibile, însă reacţia administraţiei pare, ca de atâtea ori, întârziată, incoerentă şi lipsită de curaj real. Discuţiile despre reducerea accizelor şi a TVA-ului la combustibili vin pe fondul unei crize energetice acute, însă modul în care autorităţile gestionează situaţia arată, mai degrabă, o încercare de a cârpi pe termen scurt decât de a construi soluţii sustenabile.
Guvernul ştie foarte bine că orice reducere de taxe la pompă va aduce o gură de oxigen populaţiei şi mediului de afaceri. Costurile de transport scad, presiunea inflaţionistă se diminuează, iar consumul poate fi stimulat. Cu toate acestea, aceeaşi administraţie ezită, invocând constrângeri bugetare pe care tot ea le-a generat prin ani de politici fiscale haotice şi colectare ineficientă.
Realitatea este simplă: statul român depinde excesiv de taxele pe combustibil pentru a-şi acoperi cheltuielile. În loc să repare mecanismele defecte de colectare şi să combată evaziunea fiscală, preferă să menţină povara pe contribuabilii corecţi. Este o abordare comodă, dar profund nedreaptă şi, pe termen lung, periculoasă.
Reducerea accizelor şi a TVA-ului nu este imposibilă. Este, însă, incomodă pentru un sistem bugetar fragil, construit pe risipă, ineficienţă şi toleranţă faţă de economia subterană. În loc să atace cauzele reale ale deficitului, administraţia discută măsuri temporare, fără să ofere o strategie clară de compensare a pierderilor de venituri.
În acest context, Casa de Comerţ Carpathia şi Balcanica, împreună cu Club ABC, propun un set de soluţii concrete, care nu doar că ar putea compensa reducerea accizelor, dar ar şi corecta dezechilibre structurale grave din economie:

1. Combaterea evaziunii din piaţa produselor cosmetice contrafăcute şi a ţigărilor ilegale
Piaţa neagră a produselor cosmetice şi a ţigărilor funcţionează aproape nestingherit în România. Statul pierde anual sume uriaşe, în timp ce reţelele ilegale prosperă. O ofensivă reală – controale coordonate, digitalizarea trasabilităţii produselor şi sancţiuni drastice – ar putea aduce rapid venituri suplimentare la buget, suficiente pentru a acoperi o parte semnificativă din reducerea accizelor.

2. Eliminarea combustibilului contrafăcut – modelul „cazului navei Elisabeta”
Scandalurile privind combustibilul contrafăcut nu sunt accidente izolate, ci simptome ale unei slăbiciuni sistemice. Modelul intervenţiei din cazul navei Elisabeta trebuie extins: controale riguroase în porturi, monitorizarea transporturilor şi trasabilitate completă. Piaţa gri a carburanţilor erodează atât veniturile statului, cât şi concurenţa corectă. Eliminarea ei ar însemna recuperarea unor sume consistente.

3. Stoparea practicii „liberului de vamă pe datorie”
Una dintre cele mai toxice practici tolerate de stat este acordarea de facilităţi vamale fără garanţii reale de plată. „Liberul de vamă pe datorie” a devenit o portiţă pentru abuzuri şi evaziune. Închiderea acestei breşe, prin reguli stricte şi verificări automate, ar reduce pierderile bugetare şi ar restabili disciplina fiscală.

4. Accelerarea accesului la fonduri europene şi simplificarea procedurilor
România pierde miliarde nu pentru că nu există bani, ci pentru că administraţia este incapabilă să-i absoarbă eficient. Proceduri stufoase, termene absurde şi blocaje birocratice descurajează exact acei antreprenori care ar putea genera valoare. Este nevoie de o simplificare radicală: termene scurte, criterii clare şi digitalizare completă. În plus, programele dedicate întreprinderilor sociale, studenţilor şi celor care vor să producă în România trebuie accelerate, nu sufocate de hârtii.

5. Creşterea finanţării şi facilităţi reale pentru exportatori
Sumele alocate per proiect – limitate în prezent – trebuie crescute la 200.000–300.000 de euro pentru a avea un impact real. În paralel, firmele româneşti au nevoie de facilităţi concrete la export: garanţii de stat, scheme de sprijin şi acces rapid la pieţe externe. Fără o strategie agresivă de susţinere a producţiei interne, România va rămâne dependentă de importuri şi vulnerabilă la şocuri externe.
Tonul dur la adresa administraţiei nu este un exerciţiu retoric, ci o necesitate. România nu mai are luxul indeciziei. Reducerea accizelor şi a TVA-ului poate fi o măsură benefică, dar doar dacă este însoţită de reforme reale. Altfel, va fi încă o promisiune care sună bine pe hârtie şi se pierde în realitatea unui stat incapabil să-şi gestioneze propriile resurse.
Problema nu este lipsa soluţiilor. Problema este lipsa voinţei de a le aplica!

Autor: Prof. dr. Liviu Pandele
Redactor-şef Ştiri ABC, Balkan News
Expert editor – rubrica geopolitică şi intelligence
Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România