46 ani, asimptomatic, mort subit la domiciliu. „Când au luat sicriul şi au ieşit pe uşă a fost îngrozitor. Am urlat de durere!”

Ioan Dobrilă, 46 ani, din oraşul braşovean Victoria, era în izolare la domiciliu alături de soţia depistată pozitiv când a început să respire cu greutate şi s-a stins într-o oră. Bărbatul avea multiple suferinţe, exact cele care agravează Covid-19, dar nicio autoritate nu i-a spus să se testeze şi el deşi era contactul direct al soţiei, care avea Covid. Cazul a fost prezentat în premieră de Monitorul de Făgăraş.
Erika şi Ioan Dobrilă erau împreună de 10 ani. Căsătoriţi de 8. N-au putut sta despărţiţi nici după ce, pe 26 septembrie, ea a fost depistată cu coronavirus. „M-am testat după ce un coleg de navetă a făcut coronavirus, aşa am aflat că am corona. Mergeam împreună, cu microbuzul, din Victoria la Cisnădie”, a relatat femeia, ieri, într-un interviu pentru Libertatea. S-a testat doar ea, nu şi el. „Ne-au zis de la DSP Braşov să stăm acasă, să ne izolăm cât timp rămânem asimptomatici şi, dacă apar simptome, să sunăm imediat la medic”, spune Erika Dobrilă.
Luni, 5 octombrie, bărbatul de 46 ani a început să respire cu greutate şi s-a stins subit. Echipajul de pe Ambulanţă n-a mai putut face nimic.

Erika Dobrilă, soţia lui Ioan: Totul s-a întâmplat într-o oră
La o săptămână după deces, Erika nu-şi revine. „Vă zic sincer, nu ne-am gândit nicio secundă că se poate întâmpla aşa de brusc. Pentru că brusc a fost. Am încercat să stăm departe de ştiri, să ne detaşăm psihic, abia ne mai uitam la televizor”.
Familia nici nu şi-a pus problema ca bărbatul să fie izolat separat. El era şef de echipă la CFR, îl trimiteau la analize de la muncă, din 6 în 6 luni. „Vă zic sincer, neavând niciun simptom, nu ne-am gândit. Plus că el, din copilărie, avea o problemă cu spitalele, cu medicii. Nu îi plăcea deloc”, a spus Erika. „Periodic mergea la control  medical fiind diagnosticat cu: insuficienţă renală, diabet de tip II, dislipidemie şi obezitate morbidă. Bărbatul se afla la un pas de dializă”, a declarat şi medicul de familie al bărbatului, Silviu Morariu.
Luni, pe 5 octombrie, Ioan Dobrilă a început să respire cu greutate. „Parcă respir greu”, i-a zis soţiei. Aceasta s-a alarmat, a sunat medicul de familie şi, la sfatul acestuia, la 112.
Totul a fost fulgerător. „În jurul orei 13:00 a prezentat simptomele, în maximum o oră o rugam pe doamna de la ambulanţă să mai prelungească resuscitarea, poate-poate se mai poate face ceva”, a spus, plângând, Erika.
A fost 40 de minute, dar echipajul de pe ambulanţă n-a putut decât să constate decesul.

A stat cu sicriul în casă
La casa lor a venit un echipaj de poliţie şi oamenii de la medicină legală. „Eu i-am rugat să-l mai lase peste noapte. Am dormit cu sicriul sigilat în casă, mi-a fost greu să-l las. Eu stăteam pe fotoliu, lângă el. Am stat şi am rememorat tot ce a fost mai frumos între noi. (...) De ce să nu-l lase? Nu mi-a fost frică. A fost mereu un om bun cu mine”, au fost cuvintele îngreunate de lacrimi ale soţiei.
Ea a optat pentru această variantă fiindcă, până la înmormântarea de a doua zi, trupul bărbatului ar fi fost lăsat la o capelă din oraşul Victoria, şi nu la rudele sale din Arpaşu de Sus, judeţul Sibiu.

„M-am uitat la înmormântare pe Facebook”
„A doua zi a venit momentul când angajaţii firmei de servicii funerare au ajuns din nou în apartamentul nostru.  Momentul respectiv a fost cel mai greu pentru mine. Când au luat sicriul şi au ieşit pe uşă a fost îngrozitor. Îmi pare rău că  nu mi-am putut conduce soţul  pe ultimul drum. Am urlat de durere!  Un verişor din partea soţului a filmat înmormântarea şi prin intermediul acesteia, pot să spun că am fost lângă el. Şi cumnata mea din Spania a participat la slujba de înmormântare ca şi mine, tot în direct. Aceste clipe nu le voi uita, acest om a fost totul pentru mine, nu ştiu ce o să fac fără el”, a încheiat braşoveanca.