4 „vladimireşti” au intrat primii la Academia de Aviaţie Braşov

O absolventă de la Colegiul Militar „Tudor Vladimirescu” Craiova şi-a împlinit dorinţa de a fi admisă cu cea mai mare medie la Academia Forţelor Aeriene, iar la scurt timp de la aflarea rezultatului a pornit în tabăra pentru copii diagnosticaţi cu cancer. Tot pentru ei vrea să facă şi mai mult pe viitor.

Prima medie
Ruxandra Gogoţ a absolvit în această vară Colegiul Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova. A urmat Bacalaureatul, alte emoţii şi pentru asta, iar după „examenul maturităţii”, admiterea la Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă” din Braşov. Cea mai mare dorinţă a fost să fie prima admisă la academie, iar anii de efort au condus-o către asta. Sunt, în fapt, două medii egale, a ei şi a unui alt coleg de liceu, în total patru „vladimireşti” ocupând primele locuri în ierarhie la admiterea la academia din Braşov, spune tânăra.

Are grijă de copii bolnavi de cancer încă din liceu
S-a bucurat de succes câteva ore, ulterior pornind spre „Tabăra Bucuriei”, locul căruia i-a dedicat de-a lungul ultimilor ani, sub diverse forme, timp, interes şi resurse.
„Este o tabără pentru copii cu probleme oncologice. Se organizează în fiecare an, sunt diferite serii, au de asemenea şi tabără de weekend în care părinţii vin alături de copii. Dar aceasta este o tabără cu copii mai măricei, adică de la 10 ani în sus, şi atunci au considerat că nu mai este nevoie de părinţi şi am venit voluntar de la colegiul militar, o să stăm 4 zile cu copiii”, a explicat Ruxandra.
Legătura ei cu copiii diagnosticaţi cu boli oncologice este mai veche. A început, încă din liceu, să facă voluntariat în secţia de Pediatrie a spitalului din Craiova, jucându-se cu copiii care petrec săptămâni şi chiar luni în spital. I s-au alăturat şi alţi colegi, iar când şi-au dat seama că pot face şi mai mult, au organizat diverse evenimente – târguri caritabile, voluntariat la maratoane etc. – în sprijinul familiilor cu copii greu încercaţi sau pentru a-i sprijini pe oamenii care la rândul lor fac bine.

„Îmi aduc aminte cum a fost cu fratele meu”
Familia Ruxandrei a purtat, cu mai mulţi ani în urmă, o luptă similară celei pe care astăzi o duc alte familii asupra cărora un astfel de diagnostic cade ca un trăsnet. Fratele Ruxandrei s-a vindecat, însă părinţii n-au putut uita niciodată toată acea perioadă zbuciumată şi şi-au învăţat copiii să facă în jurul lor bine, cât le stă în putere. Familia Gogoţ produce astăzi legume sigure pentru consum în ferma de la Grădinari, din judeţul Olt, iar rodul muncii lor ajunge anual la zeci de familii care au nevoie de hrană sănătoasă pentru copii. Aşa au ajuns şi la secţia de Onco-pediatrie din Craiova, iar de acolo acasă la copiii bolnavi, cu sau fără ocazii speciale, dar încărcaţi de daruri.

„Aş vrea să dau meditaţii copiilor care se află într-o situaţie delicată”
Acum visul Ruxandrei este să-i ajute şi pe copiii mai mari, care au nevoie să nu uite de copilărie, dar au nevoie şi de sprijin să poată să-şi ducă visurile mai departe şi să nu-şi piardă încrederea şi interesul pentru şcoală.
„Aş vrea să dau meditaţii copiilor care se află într-o situaţie delicată şi au nevoie de pregătire pentru anumite examene, BAC sau Evaluarea Naţională. Mi-aş dori să fac asta pentru că mi-aduc aminte cum a fost cu fratele meu. Era un copil foarte inteligent şi este şi astăzi. Doar că după ce a pierdut un an cu tratamentele şi cu mersul pe la spital şi aşa mai departe, totul s-a pierdut. Pur şi simplu s-a pierdut firul. Şi atunci, când a fost pus în faţa faptului împlinit, când a trebuit să dea examenul de Bacalaureat, mama nu ştia încontro s-o mai apuce. Era conştientă că nu o să-l ia. Şi atunci a apela la «N» profesori ca să lucreze cu el şi toţi l-au refuzat, pentru că îl considerau ca fiind un copil slab. Şi nici un profesor nu-şi asumă responsabilitatea să ia un copil slab, îşi doresc un copil care să aibă o bază, cu care să nu muncească mult. Fratele meu e la facultate acum. A reuşit. Într-un final a găsit un domn profesor care a vrut să lucreze cu el, un profesor cu care am lucrat şi eu ulterior şi m-a ajutat şi pe mine extraordinar de mult. Dar tocmai de asta am văzut cât de important este să ai pe cineva alături atunci când eşti la nevoie”, explică tânăra cum s-a decis să întindă şi sub altă formă o mână de ajutor.
Încă nu ştie cum se va organiza pentru asta, cel mai probabil online, dar va avea grijă să dea de veste că este disponibilă să ajute.

„Aş face din nou liceul militar”
Vorbim în cele din urmă şi despre ales de ea. A urmat Colegiul Militar „Tudor Vladimirescu”, spune, pentru că cineva (mama) a ştiut să-i spună că există, pentru că mulţi adolescenţi poate ar urma acelaşi drum dacă ar şti de el. O zi de şcoală în liceul militar nu seamănă nici pe departe cu cea dintr-un liceu obişnuit, însă, adaugă Ruxandra, „aş face din nou liceul militar dacă aş fi pusă să aleg”.

Voia pilot, a optat pentru controlor de trafic aerian
Pentru Academie şi-a dorit iniţial să devină pilot. Ulterior, după susţinerea anumitor teste specifice, a optat pentru control trafic aerian şi crede că i se potriveşte chiar mai bine. Şi ea şi colegii ei s-au pregătit pentru acest moment în toţi cei patru ani de şcoală, astfel că admiterea nu li s-a mai părut extrem de dificilă. „Vă daţi seama, noi ne pregătisem pentru cel mai urât scenariu, pentru cele mai dificile subiecte. Şi a fost dificil, dar nu pe cât ne aşteptam. Am dat testul de verificare a cunoştinţelor, care a fost din Fizică, Matematică şi Informatică, cel mai mult contând Matematica. La departajare a contat şi media de la BAC şi media anilor de liceu, pentru că la acest test au fost foarte multe note identice”, a explicat tânăra.
Până la testarea finală, tinerii au trecut însă prin testarea psihologică şi tot felul de alte teste, zile la rând. Şi-a propus să ajungă la Academia Forţelor Aeriene încă din clasa a IX-a. Alţi colegi, mai spune Ruxandra, au ales pe parcurs, susţinând testele la INEMAS (Institutul naţional de medicină aeronautică şi spaţială) şi dându-şi seama că sunt potriviţi pentru asta.