31 de ani de la primul strigăt de libertate

La 31 de ani de când o torţă umană vie a putut fi văzută pe pârtia Bradul din Poiana Braşov, mai există persoane care nu au înţeles semnificaţia gestului lui Liviu Cornel Babeş. În 2 martie 1989, braşoveanul îşi dădea foc pe această pârtie şi transmitea un mesaj întregii lumi: România este o ţară în care nu te poţi exprima liber. 

 

 

Un erou şi un tovarăş...

Soţii Ceauşescu şi regimul impus de ei pedepseau extrem de aspru pe oricine îndrăznea să spună altceva decât laude la adresa regimului dictatorial. Cu toate acestea, există voci care solicită ca, în rândul martirilor Revoluţiei din Decembrie 1989, să fie trecuţi şi soţii Ceauşescu. Pentru soţia lui Liviu Cornel Babeş, Etelka Babeş, această dorinţă este de neînţeles. 

„În 31 de ani sau 30 de ani de la Revoluţie n-au înţeles nimic? Totuşi, tinerii au altă viaţă, o altă perspectivă faţă de cum am avut noi. Şi toate acestea nu contează? A fost pentru libertate, iar Ceauşescu nu ne-a dat voie la libertate!”, ne-a declarat Etelka Babeş, soţia martirului. 

 

 

Nici novembriştii, cei care protestaseră cu mai puţin de un an şi jumătate înainte de sacrificiul lui Babeş, nu înţeleg cum poate cineva să solicite un asemenea lucru.  „Cine spune aceste lucruri ar trebui să cunoască mai întâi istoria recentă a României, care, din păcate, nu se învaţă la şcoală. Să nu uităm că România a avut în jur de 800.000 de deportaţi, deţinuţi politic, persoane care au murit pe la Canal, care au murit la Casa Poporului din cauza regimului lui Ceauşescu”, a declarat Marius Boeriu, preşedinte Asociaţia 15 Noiembrie 1987. 

 

După 10 ani, onor de la Guvern

Luni, la comemorarea eroului au fost prezenţi, pentru prima oară după mai bine de 10 ani, reprezentanţi ai Guvernului. „Liviu Babeş este primul erou al anului 1989, care, cu mult înainte, a anticipat şi a început ceea ce trebuia să începem şi noi. Aşa cum s-a întâmplat şi în 1987, nu am fost destul de pregătiţi şi nici în martie 1989 nu am fost pregătiţi”, a spus Puiu Nicolae Fesan,  secretar de stat în Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor. 

 

 

Promisiuni, încă o dată

Cu toate că au trecut 31 de ani de la sacrificiul lui Liviu Cornel Babeş, nimeni nu a reuşit până acum să facă un monument care să amintească de erou. Promisiuni au venit o dată în plus de la secretarul de stat, însă, până la fapte a fost un drum prea lung, cel puţin până acum. Până atunci, secretarul de stat propune ca pârtia pe care şi-a dat foc martirul să se numească Liviu Cornel Babeş, însă nici această propunere nu este în premieră şi nu a fost transpusă în viaţă nici prima dată.

 

Povestea omului-torţă

Anul acesta, în septembrie, ar fi împlinit 78 de ani. Acum 31 de ani, pe 2 martie 1989, pe pârtia Bradul din Poiana Braşov, Liviu Cornel Babeş, maistru la Fabrica de Prefabricate şi în vârstă de 46 de ani pe atunci, aluneca pe schiuri ca o flacără – şi-a dat foc. Pe o bucată galbenă de carton, scrisese, înainte de a muri, un text cutremurător: „Stop murder! Auschwitz = Braşov” („Opriţi crimele! Auschwitz = Braşov”, trad.). În urma autoincendierii, a murit la spital după câteva ore.

În lume, Radio Europa Liberă a răspândit ştirea, dar şi turiştii străini aflaţi atunci în staţiune, ne reamintesc cei de la Mişcarea de Rezistenţă. În aprilie 1989, ziarul „The Free Romanian”, condus de Ion Raţiu, publica povestea tragicului eveniment. 

În absenţa soţiei şi a fiicei, a trecut pe acasă, luându-şi cu el schiurile. Timp de câteva ore a schiat întruna. Dar la ora la care ar fi trebuit să fie deja acasă, cu ai săi, Liviu Cornel Babeş a ales o altă cale. Îşi procurase din timp o canistră de benzină şi, în semn de protest pentru măsurile represive ale regimului faţă de muncitorii braşoveni (15 noiembrie 1987), s-a autoincendiat. Din familie, singurul care l-a mai văzut a fost fratele său. I-a stat alături timp de aproape o oră, la Spitalul judeţean, unde muribundul a agonizat în urma arsurilor grave. La ora 18.00, Etelka Babeş a primit şi ea vestea cutremurătoare. Medicii i-au comunicat atunci, fără a oferi şi alte detalii, că soţul ei murise între timp. Tot ei au recomandat familiei să ţină închis sicriul până la înmormântare. „Când am ajuns eu, au zis că nu mai trăieşte. Şi am vrut să mă duc să-l văd… Un doctor mi-a zis că deja este cu fratele lui acolo… şi că a murit şi, dacă noi am avut o familie frumoasă şi am ţinut la el, el îmi recomandă - deci a fost o recomandare prietenească - să rămân cu ultima imagine… Fratele s-a ocupat şi ştiu că şi el a fost şocat, ani de zile a fost şocat… Eu trebuia să merg mai departe, aveam datoria de a creşte pe fată şi mi-era frică să nu înnebunesc", a povestit soţia sa, potrivit Memorialului Sighet.

La 5 martie 1989, în zi de duminică, la Cimitirul Municipal, sute de oameni l-au condus pe ultimul drum. Braşoveni, veniţi acolo voluntar, după ce auziseră „pe la colţuri" despre tragedia concitadinului lor.

Preotul de la Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” a oficiat două slujbe, acasă şi la cimitir, deşi Babeş îşi luase singur viaţa. 

Cazul Babeş a fost instrumentat discret de Securitate. Pe lângă grijile vieţii de zi cu zi, văduva a suportat şi comportamentul cunoscuţilor. Foştii prieteni, de teama Securităţii, au rupt legătura cu familia Babeş. „Din martie '89, nimeni nu a mai vorbit cu mine. De frică, prietenii nu mă mai căutau. Mi-au şi spus că nu vor să ne mai vedem pentru că le este frică. Asta e! Totuşi, la serviciu nu am avut probleme. Toţi au tăcut”.

Liviu Corneliu Babeş a fost declarat erou martir în iunie 1997, iar o stradă din municipiul reşedinţă îi poartă numele.

 

 

Foto: CEHIA. O piaţă din Praga poartă numele lui Jan Palach, iar la monumentul eroului lor (foto) compatrioţii săi se strâng în fiecare an, pe 19 ianuarie.

 

Jan Palach-ul României

Comparat cu Jan Palach, studentul care şi-a dat foc în Piaţa Venceslas din Praga, în anul 1969, pentru a prostesta faţă de invadarea Cehoslovaciei de către trupele sovietice (1968), Liviu Babeş a arătat, cu preţul vieţii, adevărata faţă a regimului comunist. Cehii au ştiut să-şi respecte eroul încă de atunci, deoarece înmormântarea lui Palach s-a transformat într-o manifestaţie de protest contra URSS-ului.  Au participat un milion de oameni, cu toate că ţara era sub ocupaţia Armatei Roşii. În zilele noastre, o stradă centrală şi o piaţă din Praga poartă numele lui Jan Palach, iar cehii, anual, la 19 ianuarie, îl comemorează pe eroul lor.

 

 

Foto: „ICAR”. Monumentul ales în urma unui concurs de proiecte organizat în 2011 cu sprijinul Uniunii Artiştilor Plastici şi Ordinul Arhitecţilor din România, prezentat pe 2 martie 2012 şi anunţat de autorităţi ca „finalizat până la sfârşitul anului”.