22 martie 1965, ziua în care Nicolae Ceauşescu a ajuns la putere

Plenara CC al PCR îl alege în funcţia de prim-secretar pe Nicolae Ceauşescu pe 22 martie 1965, la trei zile după moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej. La nominalizarea pentru funcţia de secretar general, Ceauşescu s-a bucurat de susţinerea lui Ion Gheorghe Maurer, prim-ministru în acea perioadă.
În lupta pentru putere, împotriva lui Gheorghe Apostol, Ceauşescu a mai fost sprijinit şi de Emil Bodnăraş şi Manea Mănescu. Maurer l-a sprijinit în continuare pe Nicolae Ceauşescu pentru consolidarea puterii. Acesta a contribuit la înlocuirea lui Corneliu Mănescu din postul de ministru de Externe.
Corneliu Mănescu a fost şi unul din opozanţii care au sprijinit acţiunile pentru înlăturarea lui Ceauşescu de la putere în 1989, alături de alţi foşti lideri comunişti de factură stalinistă, cum ar fi Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu şi Silviu Brucan. Acest grup a semnat la 11 martie 1989 o scrisoare în care era criticată politica regimului Ceauşescu, informează newmoney.ro.
La numirea în funcţia de secretar general al CC al PCR, Nicolae Ceauşescu avea 47 de ani, destul de tânăr în comparaţie cu alţi lideri din conducerea partidului. Principalul contracandidat al lui Ceauşescu a fost Gheorghe Apostol, care în anii `50 reprezenta oligarhia stalinistă.
La 28 martie 1974, Marea Adunare Naţională a instituit funcţia de preşedinte al Republicii Socialiste România, iar Nicolae Ceauşescu a fost ales în unanimitate şi devine astfel primul preşedinte al României. Ceauşescu deţinea în a cel moment întreaga putere.
În goana după industrializare, Ceauşescu nu se uită la cheltuieli, aşa încât, între 1971 şi 1982, datoria externă a României a crescut de la 1,2 miliarde de dolari la 13 miliarde de dolari. Aşa că România a ajuns să nu mai poată plăti creditorii occidentali, fapt ce a atras declararea ţării în incapacitate de plată.