100 de ani de avocatură în limba română la Braşov. Centenarul avocaţilor ardeleni a fost sărbătorit ieri, la Sala Patria

Chiar dacă profesia de avocat este una care datează de un secol şi jumătate în oraşul nostru, prima jumătate de veac avocaţii braşoveni – ca întreaga populaţie – făceau parte dintr-un alt stat, statul Austro-Ungar. După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 s-au creat premisele că avocaţii să slujească statului român, unul care avea un alt sistem de legi. „În 6 iulie 1919, Iuliu Maniu a adoptat Decretul 15, prin care am beneficiat, ca populaţie majoritară în Ardeal, de dreptul de a profesa aceasta nobilă meserie de avocat. Până atunci, braşovenii erau avocaţi, însă erau avocaţi austro-ungari, la un alt stat, fiinţând de la 1869. Iată că astăzi celebrăm la Braşov un alt centenar, Centenarul avocaturii române”, ne-a povestit avocatul Adrian Rusu.
La 100 de ani de existenţă, avocaţii braşoveni şi-au dat întâlnire, miercuri, la Sala Patria, unde unul dintre colegii lor a expus câteva din tablourile pe care le-a pictat. De altfel, întreaga seara a fost dedicată avocaţilor şi culturii. „Este un eveniment pentru avocaţi, aceştia sunt nişte persoane sensibile şi, dacă sunt persoane sensibile, înseamnă că iubesc arta şi iată că artă este prezenta aici. Este colecţia mea personală de pictură care cuprinde lucrări ale unor artişti consacraţi, profesori universitari din România, oameni cu expoziţii în străinătate, oameni care se afla în muzee sau colecţii. E doar un prim pas în legătura cu colegii mei, le mulţumesc că m-au invitat să particip la această acţiune aniversara, dar şi culturală, în acelaşi timp”, ne-a declarat Nicolae Ioan Vrâncean, avocat în Baroul Braşov.
Avocaţii braşoveni au venit în număr foarte mare şi s-au bucurat să se întâlnească cu colegii într-un alt cadru decât cel obişnuit. „Sărbătorim astăzi Ziua Avocatului Roman, o zi în care încercăm să promovăm valorile profesiei noastre de avocat, o zi în care vrem să subliniem rolul fundamental al avocatului într-un stat de drept. Astăzi mai sărbătorim şi 100 de ani de avocatură românească la Braşov şi în Transilvania”, a spus Cătălin Joia, decanul Baroului Braşov.
Seara a debutat cu un concert simfonic special susţinut de Filarmonica Braşov şi Noua Orchestră Transilvană, la care au fost invitaţi şi câţiva solişti celebri, urmat de un alt concert, susţinut de Ada Milea şi Bobo Burlăceanu. De la eveniment nu au lipsit reprezentanţii autorităţilor locale, printre care prefectul Marian Rasaliu şi primarul George Scripcaru.

CENTENARUL AVOCATURII ROMÂNE, ÎN BRAŞOV

Av. Adrian RUSU

„A cunoaşte istoria ţine la un moment dat de supravieţuire, un popor moare atunci când oamenii care îl formează nu mai participă la aceeaşi istorie şi nu mai au acelaşi destin. Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul” - N. Bălcescu.

A fost odată Transilvania
La 1 decembrie 1918, pe teritoriul Transilvaniei era în vigoare atât Dreptul civil maghiar, cât şi Codul civil austriac din 1811, modificat în 1876, la care se adăugau Ordonanţele regale şi ministeriale emise în perioada 1867-1918, această situaţie făcând dificilă aplicarea unitară a legilor în ţară, iar problema unificării legislative se impunea din considerente politice, sociale şi juridice, diverse compromisuri.
În Transilvania, la acea dată, instanţele judecătoreşti erau: Judecătoriile de Ocol (urbane şi rurale), Tribunalele , Curţile de Apel, Curţile cu juraţi, autorităţi administrative investite cu drept de jurisdicţiune .
În epoca Monarhiei Austro Ungare , pe teritoriul Transilvaniei existau patru Curţi de Apel, la Cluj, Tg. Mureş, Oradea Mare şi Timişoara.
Prevederile referitoare la curţile de apel au fost modificate prin Legea pentru organizarea judecătorească din 25.06.1924, cu modificările din 28.11.1925 şi din 19.12.1925. Astfel, a crescut numărul curţilor de apel de la 4 la 12, acestea având reşedinţele în Braşov, Bucureşti, Cernăuţi, Chişinău, Cluj, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Oradea-Mare, Timişoara şi Târgul Mureş.
Odata cu actul istorico-politic de la 1 decembrie 1918 s-a pus in mod clar si problema unificarii legislaţiei, inclusiv în privinţa profesiei de avocat .
Prin Decretul I al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului si Tinuturilor Românesti din Ungaria emis la 24 ianuarie 1919 se prevedea că „Legile, ordonanţele, regulamentele şi statutele legale, emanate înainte de 18 octombrie 1918, rămân în interesul ordinei publice şi pentru a asigura continuitatea de drept până la altă dispoziţie, în mod provizoriu”.
Într-o primă etapă, prin Ordonanţa nr. 121 din 1919 a Resortului de Justitie, referitoare la judecători, avocaţi şi notari publici, s-a extins jurisdicţia statului român asupra instanţelor din cele 15 judeţe aflate la acel moment sub controlul efectiv al Consiliului Dirigent, instanţe subordonate Curţii de Apel Cluj şi Curţii de Apel Târgu Mureş . Ordonanţa prevedea şi depunerea jurământului de fidelitate a personalului juridic faţă de statul român.
A doua etapă în extinderea autorităţii Resortului de Justiţie (Ministerului justitiei) asupra instanţelor judiciare de pe teritoriul Transilvaniei s-a realizat prin Ordonanţa nr. 1200 din 18 iunie 1919 a Resortului de Justitie, prin care se separa jurisdicţia Judeţelor Arad, Bihor, Mureş, Sătmar , Sălaj şi Ugocea de cea a statului maghiar şi se subordonau Statului Român.
Iar cea de-a treia etapă, prin Ordonanţa nr. 6267 din 9 august 1919 a Resortului de Justiţie, se extindea autoritatea Resortului de Justiţie şi asupra judeţelor Caraş-Severin, Timiş-Torontal, Bichiş şi Cenad.
Prin Decretele I şi II ale al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi Ţinuturilor Româneşti din Ungaria limba română devine limba oficială în serviciile publice, iar pentru celelalte etnii urmau să se aplice dizpoziţiile Legii minorităţilor din anul 1868, cu menţiunea că în textul legii în locul „limbii maghiare” se înlocuia cu „limba română”.

145 de ani de la înfiinţarea Camerei Avocaţilor Braşov
Camera avocaţilor Braşov a fost înfiinţată, in perioada Monarhiei Austro-Ungare, în baza Legii XXXIV/1874, modificată prin Legea XXVIII din 1887 şi fiinţa pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, fiind o formă de organizare profesională specifică statului dualist austro-ungar.
Deci, azi, în 2019, sunt 145 de ani de când, în Braşov, profesia de avocat este organizată instituţional.
În 1874, condiţiile impuse prin lege aspiranţilor la profesia de avocat erau: cetăţenia ungară, obţinerea unei diplome în drept, experienţă de trei ani pe lângă una din camerele de avocaţi şi susţinerea unui examen în faţa unei Comisii întrunite la Târgu-Mureş (care funcţiona pentru Transilvania şi Banat).
În urma trecerii examenului, candidatul primea o diplomă de avocat pe baza căreia se putea înscrie în Camera avocaţilor.
Potrivit acestei legi, au fost organizate Camere ale avocaţilor cu reşedinţele în: Sibiu, Braşov, Deva, Arad, Timişoara, Oradea, Cluj, Bistriţa şi Miercurea Ciuc (pentru întreg Ţinutul Secuiesc).

100 de ani de la naşterea Barourilor române de avocaţi din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş
După Unirea din anul 1918, ţările alipite şi-au conectat bagajele juridice, fiind întâmpinate dificultăţi în procedura de unificare a legislaţiei.
Acestea s-au răsfrânt si asupra Camerei avocaţilor Brasov care a întâmpinat dificultăţi întrucât justitia se afla într-o perioadă de tranziţie, iar punerea avocaturii braşovene pe „temelii” româneşti nu a fost o misiune facilă.
În vederea „românizării” şi totodată unificării profesiei de avocat, un prim pas s-a făcut de Congresului Naţional al avocaţilor români din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, desfăşurat la Sibiu în 19-20 ianuarie/1-2 februarie 1919. La Congres au participat şi membri ai Consiliului Dirigent: Iuliu Maniu (preşedinte) şi Aurel Lazăr (ministru al Justiţiei) .
Cu acea ocazie s-a constatat o viziune diferită de cea din Vechiul Regat privind profesia de avocat, asupra formării şi profilului intelectual al avocatului, asupra modului de organizare al baroului.
Pentru a evita concurenţa avocaţilor din Vechiul Regat şi pentru a se proteja, Congresul de la Sibiu a hotărât ca oricare avocat ce doreşte să profeseze în teritoriile nou unite să aibă pregătirea şi „calificarea” cerută pentru accesul în profesia de avocat din aceste teritorii.
În documentele emise de al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi Ţinuturilor Româneşti din Ungaria s-a folosit denumirea de barou, după exemplul din Vechiul Regat, ca un prim pas cu valoare simbolică spre unificarea terminologiei.
S-a propus o reorganizare în viitor, a Camerelor de avocaţi în Barouri, cu reşedinţele în: Sibiu, Braşov, Deva, Arad, Timişoara, Oradea, Cluj, Bistriţa şi Miercurea Ciuc (pentru întreg Ţinutul Secuiesc). Limba oficială în profesia de avocat şi în evidenţele profesionale urma să fie limba română.
Toţi avocaţii din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş urmau să fie obligaţi să depună un nou jurământ de fidelitate şi anume: „Jur pe atotputernicul Dumnezeu de a fi credincios regelui Ferdinand I şi Statului Român, de a respecta cu sfinţenie legile ţării, precum şi decretele şi ordonanţele Consiliului Dirigent din Sibiu, de a împlini chemarea mea de advocat cu onoare, punctualitate şi conştiinţă. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”.
Jurământul sau promisiunea solemnă urmau să fie depuse la sediul Camerei avocaţilor, într-o şedinţă plenară, iar avocaţii din provincie l-au depus înaintea şefului judecătoriei de ocol. Forul în faţa căruia s-a depus jurământul/promisiunea solemnă urma să-i elibereze fiecărui avocat un certificat atestator.
Prin Decretul nr. XV din 06.06.1919 al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului si Tinuturilor Româneşti din Ungaria, barourile au fost reorganizate cu asigurarea continuităţii activităţii lor şi cu un număr mai mic de avocaţi decât cel prevăzut de lege. Până atunci nu se putea organiza un barou cu mai puţin de 30 avocaţi.
Toate autorităţile civile şi militare (şi organele subordonate acelora) erau obligate să pretindă de la avocatul care se prezenta pentru vreun client să prezinte dovada depunerii jurământului. Cei care nu au depus jurământul au fost îndepărtaţi din profesia de avocat.
Decretul nr. XV din 06.06.1919 a fost publicat in Gazeta Oficiala nr. 34/12 Iunie 1919

Un altfel de centenar. Al avocatului român din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş
La 12.06.2019, celebrăm Centenarul Barourilor române de avocaţi din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş.
Se împlinesc 100 de ani de când si avocaţii din aceste istorice teritorii româneşti (inclusiv din Brasov), jură să respecte cu sfinţenie legile ţării lor, România, si a de a-si împlini chemarea de advocat cu onoare, punctualitate şi conştiinţă, şi aplică legile Statului român.
Se împlinesc 100 de ani de când, în Braşov, fiinţează si funcţionează Baroul de avocaţi, organizat potrivit legislaţiei naţionale române.