Ziarul românesc mai bătrân decât România

Telegraful Român de la Sibiu a fost înfiinţat de Sfântul Andrei Şaguna, primul număr apărând la 3 ianuarie 1853. Scopul „foii” era acela de „a împărtăşi poporului român din politică, industrie, comerciu şi literatură, idei şi cunoştinţe practice, potrivite cu timpul şi măsurate trebuinţelor lui”.
Telegraful era, conform părintelui său, „de un caracter religionar, naţional şi politic” , realizat pentru „a lăţi ştiinţa şi cunoştinţele solide şi folositoare pentru orice cărturar şi a apăra interesele Bisericii noastre.”
Deşi a avut mai mulţi redactori, Telegraful a primit întotdeauna direcţia editorială dată de Andrei Şaguna, care milita pentru independenţa politică şi religioasă a românilor din Transilvania.
„Conducerea ziarului constituia ocupaţia preferată a marelui ierarh, mai ales în «decada absolutistă», adeseori corectând şpalturile, şi neîngăduind să se tipărească nici un material mai important fără aprobarea sa”.
Primul redactor al ziarului a fost Aaron Florian, istoric român, profesor, membru al Academiei Române. Însă după apariţia primelor opt numere acesta a plecat la Viena în calitate de coredactor la Buletinul legilor imperiului, editat de Ministerul Justiţiei.
De la numărul al nouălea mitropolitul Andrei Şaguna încredinţează redacţia lui Pavel Vasici, medic şi biolog, viitor membru al Academiei Române. „Om de vastă cultură şi însufleţit de idei democratice, a folosit periodicul sibian pentru promovarea ideilor înaintate, pentru răspândirea cunoştinţelor economice – agricole, şi de alt gen, pentru susţinerea drepturilor «veşnice şi neînstrăinabile» ale românilor transilvăneni.”
Nicolae Cristea, profesor la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu va continua activitatea la Telegraf după plecarea lui Paul Vasici, dar şi după moartea mitropolitului Şaguna, până în 1883.
Istoricul american Keith Hitchins afirma despre Cristea: „Priceperea cu care a condus redacţia într-o perioadă de greutăţi sporite pentru naţionalităţi, largheţea, adâncimea gândirii sale social-politice cât şi patriotismul cumpătat al articolelor sale de fond îl îndreptăţesc să stea alături de George Bariţiu, Iacon şi Aurel Mureşanu, de Ioan Slavici în istoria scrisului românesc din Transilvania. El şi-a dat seama de rolul important pe care putea
să-l deţină gazetăria în viaţa unui popor şi a fost convins că menirea de căpetenie a acesteia trebuie să fie aceea de alimenta progresul material şi cultural al naţiunii.”
Acesta a trecut prin momente grele odată cu pierderea autonomiei Transilvaniei (1867) şi a fost silit să demisioneze de către ministrul ungar Kalman Tisza, în urma publicării unui articol critic la adresa lui.
Din 1918 ziarul în discuţie devine mai mult „foaie religioasă” a Arhiepiscopiei Sibiului, decât „gazetă politică, industrială şi comercială”, caracter ce trece în plan secund.
Sub conducerea redacţională a teologului Dr. George Proca (1920-1933) „se remarcă o sporire considerabilă a articolelor cu caracter teologic şi pastoral, a celor de istorie bisericească, a recenziilor la valoroasele lucrări apărute atunci la Sibiu sub îndrumarea Mitropolitului Nicolae Bălan.”
Orientarea Telegrafului Român se schimbă parţial de pe publicul larg pe publicul avizat teologic, pe cler. Iar de la 1 ianuarie 1934 trece sub conducerea directă a marelui teolog Dumitru Stăniloae, rector la Academia Teologică „Andrei Şaguna”.
În această perioadă (1934-1945) ziarul este oglinda perioadei de înflorire teologică la Sibiu începută în vremea mitropolitului Nicolae Bălan.
Marele teolog a fost îndepărtat abuziv din toate funcţiile şi închis în 1959 la Jilava şi Aiud. Din 1945 încep zile grele pentru Telegraful Român, datorită instaurării comunismului şi cenzurii politice.
Întreaga Biserică şi deci şi presa religioasă a fost strâmtorată în această perioadă; „în anul centenarului – 1953, fiecare număr din Telegraful Român nu cuprindea mai mult de 3-4 articole cu conţinut religios, restul erau materiale referitoare la lupta pentru pace, la întruniri locale, naţionale şi internaţionale ale partizanilor păcii.
Aşadar, Telegraful Român – „ziar naţional-bisericesc”, aşa cum l-a gândit întemeietorul său Andrei Şaguna ajuns la 166 de ani de apariţie neîntreruptă, putem spune că reprezintă vocea şcolii teologice de la Sibiu, care a avut perioade diferite, perioade de înflorire şi perioade grele, dar şi-a respectat programul propus de ctitor până astăzi, acesta fiind considerat de către Dumitru Stăniloae secretul dăinuirii:
„Aşa a voit să fie şi aşa a orientat mitropolitul Şaguna ziarul pe care l-a întemeiat: ca « ziar naţional-bisericesc ». Sunt sigur, afirma acelaşi ilustru redactor, că dacă Biserica ar fi întemeiat un ziar acum 500 de ani, după apariţia tiparului (şi i-ar fi fixat acelaşi scop, n.n.), acesta ar fi dăinuit până azi.”
În 2013, la aniversarea a 160 de ani de la apariţie, Telegraful Român, publicaţia oficială a Arhiepiscopiei Sibiului a lansat varianta sa online.