Vinovatul dovedit

Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Într-o zi, i se păru că sunt cam uşoare bucăţile de unt cumpărate de la un ţăran şi le aşeză pe cântar. Când colo, ce să vezi? În loc de un kilogram, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea numai 800 de grame. Supărat, omul dădu fuga la judecătorie spunând că ţăranul înşeală lumea şi cerând, bineînţeles, pedepsirea lui. Nu după mult timp ţăranul a fost adus în faţa judecătorului care l-a ameninţat:
- Dacă-i adevărat ce zice brutarul, că-i înşeli pe oameni la cântar, te bag imediat la închisoare!
- Să-mi fie iertat, zise ţăranul, dar sunt nevinovat!
- Cum îndrăzneşti să minţi, sări brutarul? Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăţi de unt de la tine! Domnule judecător, trebuie să-l închideţi pe acest şarlatan care a încercat să mă păcălească!
- Aşa este, omule, întrebă judecătorul? Este untul acesta al tău?
- Da, al meu este! Însă, vedeţi dumneavoastră, eu nu am prea mulţi bani. Mi-am cumpărat un cântar dar nu am mai avut bani şi pentru greutăţi. Aşa că pun unt pe un braţ al cântarului iar pe celălalt pun o pâine a brutarului care, zice el, are un kilogram. Ei, acuma dacă pâinea brutarului n-a avut un kilogram eu ce vină am?
Auzind una ca aceasta judecătorul a cântărit imediat o pâine şi întradevăr aceasta nu avea decât 800 de grame. Astfel, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul, care, nu doar că înşela oamenii, ci avea pretenţia să fie aspru pedepsit cel care ar fi făcut, chipurile, ca el.