Ventrilica - Veronica officinalis

Ventrilica (Veronica officinalis) face parte din familia Scrophulariaceae, fiind o plantă erbacee, perenă, cu tulpină târâtoare la bază şi ridicată la vârf, frunze eliptice şi flori violacee sau albastre, alcătuite din patru petale, cu lobii inegali. Creşte în păduri, pajişti, de-alungul pârâurilor, pe locuri defrişate, pe lângă garduri, tufişuri, în regiunea montană şi subalpină. Cunoscută din cele mai vechi timpuri, germanicii o considerau „leacul tuturor relelor”’, ea fiind preluată de romani şi folosită datorită proprietăţilor terapeutice deosebite. Se mai numeşte buruiană de perit, mătrice,veronică, ventricea, şopârliţă, vindrilică, etc.
Printre cele mai cunoscute proprietăţi terapeutice ale acestei plante se cunosc: tratarea afecţiunilor căilor repiratorii, digestiei, , tusei, stimularea poftei de mâncare, vindecarea rănilor care au avut drept cauză lovituri, tăieturi.
Ventrilica este considerată un remediu excelent în tratarea memoriei deficitare, mâncărimilor la bătrâneţe, afecţiunilor ficatului, reumatism şi micşorarea glicemiei şi a colesterolului din sânge.

Tratamente naturale cu ventrilică
Sucul de ventrilică, dacă este extras atunci când planta înfloreşte, are proprietăţi vindecătoare în tratarea eczemelor, tratează afecţiunile pielii, curăţă sângele. Acesta se prepară din frunze, flori sau tulpină, bine spălate şi stoarse cu ajutorul unui storcător electric.
Ceaiul de ventrilică băut seara calmează, combate şi ameliorează stările de nervozitate, cauzate de stres. Băut în cantităţi de două-trei căni pe zi, ceaiul se recomandă în tratarea insomniilor, anemiei, hipertensiunii arteriale, inflamaţiilor vezicii urinare, afecţiunilor pielii, gută, reumatism.
Tinctura de ventrilică poate fi utilizată atât în uz extern (sub formă de fricţiuni în zonele dureroase ale articulaţiilor afectate de gută), cât şi în uz intern (pentru tratarea reumatismului şi artritei). Se recomandă a se lua 15 picături de trei ori pe zi în combinaţie cu apă sau ceai.
Prepararea tincturii: două mâini de plante înflorite şi mărunţite se introduc într-un litru de rachiu de secară de 38-40o. Amestecul se lasă timp de două săptămâni la soare sau într-un loc călduros.
Întrucât ventrilica este lăudată în cărţile vechi despre plante medicinale şi ca o plantă care vindecă rănile, se recomandă pentru leziuni inflamate care se vindecă greu, în special în apropierea tibiei (fluierul piciorului). Rănile sunt clătite mai întâi cu o infuzie; apoi se pun în timpul nopţii peste răni comprese îmbibate în prealabil cu un ceai proaspăt preparat şi se învelesc ca să rămână calde.
Pulberea se prepară astfel: planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
Maceratul la rece se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 2-3 căni cu macerat pe zi, cu 30 min. înainte de mese.