Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi

Observ, cu mâhnire, cum Biserica noastră este lovită, des, de tot felul de acuzaţii. Nu este lună în care să nu fie, măcar o piatră sau o mizerie, aruncată spre Biserică şi membrii ei. Duşmanii Biserici au dorit să scoată ora de religie din structura de învăţământ; ne acuză că avem grijă de lăcaşurile de cult; ne acuză că, noi, am fi de vină că se închid şcoli şi spitale, şi lista poate continua.
Trist este că, aceste atacuri, încep să îi şubrezească pe unii ce nu sunt membrii frecvenţi ai ortodoxiei. Mai bine de 87% se declară ortodocşi, dar foarte puţini se implică activ în viaţa comunităţii bisericeşti.
Mulţi dintre cei care consideră că se implică vin doar să se bucure de darurile pe care ortodoxia le oferă. Slujbele, de o deosebită frumuseţe; darurile Sfintelor Taine; ajutorul acordat celor ce au suferit din pricina unor calamităţi; sprijinul celor bolnavi, singuri sau neajutoraţi, sau aflaţi în tot felul de nevoi.
Trist, dar adevărat, este că ei consideră că îşi fac datoria faţă de Dumnezeu dacă, beneficiază de serviciile oferite de Biserică. Culmea este, că uneori sunt gata să critice, şi aceştia, că nu se fac destule sau destul de bine.
Foarte puţini, de regulă, preoţii ajutaţi de un număr foarte mic de enoriaşi, oferă aceste daruri ortodocşilor, şi nu numai. Şi, de aceea, nu sunt suficiente şi poate uneori calitatea celor dăruite nu este pe măsura măreţiei ortodoxiei Româneşti.

Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu (Matei 10, 32)
Este momentul să ne aplecăm mai cu atenţie la cele pe care, Iisus Hristos doreşte să ni le pună în minte şi inimă. Pedagogul desăvârşit vine în mijlocul nostru şi prin cuvântul Evangheliei citite în cadrul Sfintei Liturghii, în duminica ce a trecut, ne invită să Îl mărturisim.
Dacă fiecare, acolo unde se află, îşi va face treaba cu seriozitate şi când este apreciat recunoaşte că aşa se cuvine să se comporte un bun creştin. Dacă atunci când facem o faptă bună suntem sinceri cu noi înşine şi cu cei de lângă noi şi mărturisim că, fără descoperirea lui Hristos, prin lucrarea Bisericii, nu am fi fost în stare să ştim ce este bine şi cum se poate împlini aceasta. Dacă ne-am da mâna, unii cu alţii, şi am strânge rândurile în jurul preotului, dându-i concret câte o mână de ajutor în ceea ce doreşte să realizeze, cu siguranţă, mărturia aceasta, a faptelor ar fi o mărturisire a lucrării lui Iisus Hristos în noi.
Toate acestea dacă le-am împlinii am face ca lucrarea bisericii să fie în primul rând de o mai bună calitate. Împlinind, mai bine şi mai mult, nădăjduiesc că, cei ce astăzi doresc să arunce cu pietre şi mizerii în Biserică, ar putea deveni nişte buni credincioşi.
Aceasta, cred, că ar fi adevărata mărturisire a noastră, înaintea oamenilor, pe care, Iisus Hristos, doreşte să ne înveţe să o facem. În urma unei astfel de lucrări ne putem bucura de mărturisirea Lui înaintea Tatălui Ceresc.