Vederea Învierii lui Hristos

Învierea lui Hristos este învierea noastră a celor ce zăceam jos, la pământ (...) Învierea şi slava lui Hristos este, însă, precum s-a spus, slava noastră, care are loc, se face arătată şi văzută nouă prin Învierea Lui întru noi; căci însuşindu-?i o dată (prin Întrupare) cele ale noastre, cele pe care le face întru noi ?i le atribuie Lui Însuşi. Învierea sufletului este, deci, unirea cu viaţa; căci aşa cum trupul mort, dacă nu primeşte întru sine sufletul viu şi nu se amestecă în chip neamestecat cu acesta, nu se spune că este şi nu poate să fie viu dacă nu se uneşte în chip negrăit şi necontopit cu Dumnezeu, care e cu adevărat viaţa veşnică ( I Ioan, 5, 20). (...)
Cei mai mulţi oameni cred în Învierea lui Hristos, dar foarte puţini sunt cei ce o au şi o văd în chip curat; cei ce n-au văzut-o însă nici nu se pot închina lui Iisus Hristos ca unui Sfânt şi Domn, căci „nimeni, zice, nu poate să spună că Iisus este Domn decât numai în Duhul Sfânt” (I Corinteni 12, 3), şi altundeva: „Duh este Dumnezeu şi cei ce se închină Lui trebuie să I se închine în Duh şi Adevăr” (Ioan 4, 24). Căci nici preasfântul cuvânt, pe care-l avem acum în fiecare zi în gură, nu spune: „Învierea lui Hristos crezând”, ci: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Domnului Iisus, Celui singur fără de păcat”. Cum deci Duhul Sfânt ne îndeamnă să zicem acum: „Învierea lui Hristos văzând”, ca unii ce am văzut-o, deşi n-am văzut-o, de vreme ce Hristos a înviat odată pentru totdeauna acum o mie de ani, şi nici atunci nu
L-a văzut cineva înviind? Oare dumnezeiasca Scriptură vrea ca noi să minţim? Să nu fie! Dimpotrivă, ea ne îndeamnă mai degrabă să spunem adevărul: şi anume că în fiecare din noi, cei credincioşi, are loc Învierea lui Hristos, şi aceasta nu o dată, ci în fiecare clipă, atunci când, precum spuneam, Însuşi Stăpânul Hristos învie întru noi, strălucind şi fulgerând cu fulgerările nestricăciunii şi Dumnezeirii.