Valoarea credinţei

Îmi aduc aminte de un filosof care a venit la Socrate, alt filosof. Şi acela avea o femeie foarte talentată. Şi a început să spună:
– Domnule, am o femeie aşa de frumoasă!
Celălalt era la o masă cu un creion în mână şi hârtie şi a scris un zero.
– Femeia mea e de neam mare, tatăl ei a fost ministru.
Celălalt a mai scris un zero.
– Femeia mea e sănătoasă ca oul, nu a fost vreodată bolnavă şi nu este.
Acela a mai scris un zero.
– Femeia mea e foarte învăţată.
Acela a mai scris un zero.
– Femeia mea ştie să lucreze lucruri de menaj, să facă prăjituri de tot neamul, bucate la mese mari.
Socrate a mai scris un zero.
– Femeia mea ştie să coase broderii artistice, coase flori, împleteşte, face flanele cu maşina sau cu mâna. Uite câte talente are femeia mea.
A mai scris un zero cel care îl asculta.
La urmă a adăugat celălalt filosof: Femeia mea are frică de Dumnezeu şi este credincioasă!
Acela a pus un unu înainte, pusese şase zerouri. Unu urmat de şase zerouri face un milion. Şi a spus:
– Ia, acum i-ai dat valoare femeii tale. Nu când ai spus că-i frumoasă şi învăţată şi sănătoasă şi ştie multe să facă, pentru că dacă îi lipsea frica lui Dumnezeu, toate erau la dânsa egal cu zero, nule, nimic!
Aşa se întâmplă şi cu bărbatul, ca şi cu femeia aceea şi cu orice om. Poate să aibă toate talentele, poate să ştie toate meseriile din lume, poate să cunoască toate ştiinţele lumii, dar dacă îi lipseşte frica de Dumnezeu, îi lipseşte şcoala înţelepciunii, şi omul acesta nu este bun de nimic.