Urzica

Urzica este o plantă erbacee care  creşte în zone cultivate sau necultivate în grădini, izlazuri, pe lângă şanţuri, pe lângă drum, în marginea apelor, în păduri sau pe locuri grase unde au fost stâne de oi.
Frunzele emană substanţe (acid formic) care în contact cu pielea produc urticarie (inflamaţie specifică, însoţită de usturime şi prurit intens), de unde şi denumirea latinească a plantei.
De la urzică se folosesc frunzele.
Urzica conţine substanţe proteice şi glucidice, steroli, ulei volatil, acid acetic, acid formic, vitaminele A, B2, C şi K, săruri minerale.
De asemenea, urzicile conţin histamină, urme de acid formic şi o toxină încă incomplet identificată despre care se ştie totuşi că este responsabilă pentru efectul urticant la nivelul pielii.
Urzica are valoroase proprietăţi diuretice. Extractele de urzică favorizează transferul acidului uric din ţesuturi în circulaţia sanguină şi cresc eliminarea acidului uric prin urină.
Există studii care sugerează că extractele din frunze de urzică au proprietăţi antialergice. În fitoterapia tradiţională se consideră că urzica are proprietăţi hemostatice, astringente, antidiareice, antiinflamatoare, cicatrizante, hipoglicemiante, antianemice şi remineralizante.
Efectele benefice îşi găsesc aplicaţia terapeutică în afecţiunile metabolice, afecţiunile reumatismale, în special guta, precum şi în unele cazuri de litiază renală. Studiile ştiinţifice arată că extractele din rădăcină de urzică au efecte favorabile în hipertrofia benignă de prostată şi afecţiuni alergice, cum ar fi de exemplu rinita alergică.
În medicina tradiţională, preparatele din urzică sunt recomandate în afecţiuni cum ar fi plăgile atone, ulcerele varicoase sau hemoroizii.
Infuzia pentru uz extern se prepară din 50 g de frunze la 1 litru de apă şi se aplică sub formă de spălături sau comprese.
Infuzia preparată din 2 linguri de frunze la 1 cană cu apă se foloseşte sub formă de gargară în stomatite.
Tinctura de urzică se utilizează intern ca adjuvant în anemii uşoare, astenii, îmbunătăţirea tonusului şi rezistenţei organismului, detoxifierea organismului, iar extern se utilizează ca adjuvant în unele afecţiuni cutanate, hemoroizi, mătreaţă.
Pentru băi de picioare: rădăcinile bine spălate şi periate (2 mâini pline) sau de urzici proaspete (tulpina şi florile) se lasă peste noapte în 5 litri de apă şi se încălzesc a doua zi până dau în clocot. Se introduc picioarele, cât se suportă de fierbinte, şi se ţin 10 minute.
Pentru spălat pe cap: urzicile proaspete sau uscate(cât luaţi cu ambele mâini de 10 ori) se pun într-o oală de 5 litri cu apă rece şi se încălzesc încet, la foc mic, până la fierbere, după care se lasă să stea 5 minute. Dacă se folosesc rădăcini de urzici, se pun 2 mâini pline de rădăcini să stea peste noapte în apă rece, se încălzeşte totul a doua zi până dă în clocot şi se lasă să stea 10 minute.
Nu se vor folosi ca materie primă pentru preparate fitoterapeutice urzicile mature, deoarece toxinele care rezistă chiar la fierbere pot produce iritaţii la nivelul tegumentelor, al mucoasei gastrice şi al mucoasei căilor urinare.
Preparatele din urzică nu se administrează la copiii sub doi ani, la femei în timpul sarcinii sau alăptării. La copiii mai mari şi la vârstnicii peste 65 de ani, se va începe cu preparate mai puţin concentrate.