Urcuşul duhovnicesc

 

Viaţa duhovnicească şi mai ales progresul în viaţa duhovnicească este înfăţişat ca un urcuş, iar urcuşul acesta al vieţii duhovniceşti are ca punct de plecare ceea ce se spune în Sfânta Scriptură în Cartea Facerii despre scara lui Iacov. Citim în Cartea Facerii relatările în legătură cu patriarhul Iacov, că odată fiind el într-o călătorie, a ajuns într-un loc şi s-a aşezat să doarmă pentru că apusese soarele. Şi dormind a avut un vis: se părea că o scară leagă cerul cu pământul şi pe scara aceea se urcau şi coborau îngerii lui Dumnezeu. Când s-a trezit din somn patriarhul Iacov, a exclamat: „Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut. Nu este altceva aici decât casa lui Dumnezeu şi aceasta este poarta cerului” (Facere 28, 11-17).

Tâlcuitorii cei duhovniceşti, luând aminte la acest vis al patriarhului Iacov, la această scară despre care se spune în Sfânta Scriptură, au înţeles scara ca fiind alcătuită, ca orice scară, din două părţi şi din treptele care sunt legate între ele prin cele două părţi ale scării, şi au spus că o parte a scării reprezintă Sfintele Taine, prin care Dumnezeu vine către noi, iar cealaltă latură a scării este rugăciunea, prin care omul se înalţă către Dumnezeu. Treptele scării sunt virtuţile, iar pe treptele acestea urcă şi coboară oameni cu inimi îngereşti sau îngeri cu trupuri omeneşti, adică de fapt oameni care-I slujesc lui Dumnezeu, care duc o viaţă cât mai aproape de viaţa îngerilor, oameni care pot fi socotiţi îngeri în trup, după cuvântul care zice, despre unii sfinţi: „Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat - se spune numele părintelui - cel ce ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea I-ai slujit lui Dumnezeu; cinstitele daruri primind, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă”.

Treptele scării sunt virtuţile. Fiecare dintre noi în măsura în care ne silim să ne ridicăm către Dumnezeu prin rugăciune, fiecare dintre noi care ne silim să primim dumnezeieştile Taine ca ajutor pentru înaintarea noastră în viaţa duhovnicească, fiecare dintre noi în măsura în care ne silim să realizăm virtuţile prin care Însuşi Mântuitorul Se întrupează în credincioşi, avem posibilitatea să ne folosim de acest urcuş şi să ne apropiem de Dumnezeu şi să ajungem mai presus de lumea aceasta, ca unii care suntem trăitori în lume ca cetăţeni ai cerului, după cuvântul Sfântul Apostol Pavel care spune că suntem cetăţeni ai cerului, că suntem „casnici ai lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 19).