Unde-i comoara ta?

„Toţi ne construim viaţa aşa cum dorim, toţi mizăm că ea va dura mult timp”, spune Sfântul Luca al Crimeei. Înţelegem că trăim într-o lume în care se pune un preţ prea mare pe acumularea celor materiale, motiv pentru care oamenii îşi contruiesc viaţa aici, pe pământ, fără să mai gândească la veşnicie. Moartea, dacă apare în minte, este văzută ca o realitate foarte îndepărtată, chiar dacă ea, aşa cum se dovedeşte necontenit, poate „muşca” oricând şi pe oricine. Îmbuibarea trupului şi viaţa trăită exclusiv pentru cele materiale aduc sărăcie în suflet. De cele mai multe ori bogăţia materială se acumulează în dauna virtuţilor sufletului. Dar putem acumula o bogăţie care durează veşnic: bogăţia inimii, bogăţia duhului, comora care nu se strică şi care, adunată aici pe pământ, va putea fi folosită în veşnicie. Astfel ne spune Domnul Hristos. Comoara inimii nu se strânge aşa uşor şi pentru aceasta nu poate fi folosită orice metodă. Bogăţia curată se dobândeşte printr-o lucrare curată, iar în rugăciunea înălţată către Domnul Hristos putem cere fără întârziere şi fără teamă astfel de mijloace şi bogăţii: luminarea minţii, răbdarea, curajul, înţelepciunea, înţelegerea şi toate celelalte daruri care nu provoacă nebunia, ci aduc înţelepciunea. Însă, pentru aceasta este necesar să ştim ce cale vrem să urmăm şi astfel să ne construim viaţa, ori pentru vremelnicie, ori pentru veşnicie.