Un preot ortodox misionar în America

Părintele Costică Popa, în vârstă de 90 de ani, este preotul misionar, care în 1968 a înfiinţat prima parohie ortodoxă română din Venezuela şi cel prin strădania căruia în urmă cu 15 ani s-a ridicat la Caracas unica biserică maramureşeană de pe continentul sud-american.
Să aruncăm o privire în trecutul părintelui: pe 2 noiembrie 1946, adormitul Episcop Antim de la Buzău l-a hirotonit preot. Şapte ani a slujit ca preot la Gura Dimienii, în judeţul Buzău, iar în 1953 a fost numit preot la Catedrala Mitropolitană din Craiova de către adormitul Mitropolit Firmilian. Acolo a slujit 15 ani, după care, în 1968, a fost trimis preot misionar în Venezuela. O adevărată aventură pentru acele vremuri. Acolo a slujit 40 de ani la Parohia „Sfântul Constantin şi Elena“, înfiinţată de sfinţia sa. Ocazional, a slujit şi în Argentina, Brazilia, Columbia şi în Panama.
Începutul slujirii a fost foarte greu. Părintele povesteşte: „Să-i adun în biserică, pentru că erau răspândiţi într-o ţară de patru ori mai mare ca România, într-un teritoriu de 12.000 km pătraţi.
Într-un an, după Bobotează, am zburat cu un avion peste 1.000 km într-o zonă a Venezuelei pentru a boteza nişte copii. Am stropit cu agheasmă mai întâi carlinga avionului! Am stat în oraşul acela îndepărtat două săptămâni. I-am vizitat pe toţi românii de acolo, am slujit în casa fiecăruia, am stat de vorbă cu ei, i-am spovedit, i-am împărtăşit. Altă dată, am botezat doi copii mari în Columbia.
Timp de 31 de ani, am slujit într-o biserică catolică din Caracas, unde am avut voie să slujim o oră pe zi, cu aprobarea cardinalului local şi confirmarea Papei Ioan Paul al II-lea pe care, atunci când a vizitat Venezuela, l-am cunoscut personal. Cardinalul Venezuelei m-a prezentat Sanctităţii Sale cu titlul onorific de Monsenior. Când i-am mulţumit pentru ajutorul dat comunităţii ortodoxe române, m-a întrebat: «De cât timp slujiţi aici?» I-am răspuns că de 21 de ani. «Ei, în cazul acesta, ecumenismul a început în Venezuela!», a remarcat în glumă Sanctitatea Sa, şi toată lumea a aplaudat.”
Comunitatea românilor din Venezuela este, oficial, acum, de vreo 400 de persoane.
Botezul copiilor români din Venezuela şi din celelalte ţări din America Latină a reprezentat o bucurie şi o mare emoţie. „La câteva săptămâni după ce am ajuns la Caracas, am găsit un român cu şase copii nebotezaţi, de la unul sugar până la unul de 7-8 ani. Nu-i botezase pentru că aşteptase să vină un preot ortodox român! Am organizat cum am putut botezul la domiciliul lui, am mai chemat nişte conaţionali, dar nu aveau naş. Atunci, pe cel mai mic l-a luat preoteasa mea în braţe, iar pe ceilalţi
i-am pus să se ţină de mână unul de altul şi astfel i-am botezat. Toţi purtau nume de la noi: Decebal, Traian, Mihai, Gheorghe, Maria, Elena. Lucrul acesta a fost de nedescris”, povesteşte părintele.
Părintele Costică Popa este modelul preotului misionar exemplar care şi-a dedicat întreaga viaţă slujirii Bisericii şi aproapelui. Pentru dăruirea sa, a fost răsplătit de două ori cu Crucea Patriarhală. Eminenţa Sa Ali Cardinal Lebrun, Arhiepiscop de Caracas, i-a acordat titlul onorific de Monsenior. A fost membru al Consiliului Bisericilor Istorice, din partea Bisericii Ortodoxe Române, iar pentru slujirea sa a primit titlul de membru de onoare al Fundaţiei „Ştefan cel Mare“ din Chicago, oferit de Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Nicolae, titlul de Baron-lord al Casei Princiare Cumana din Montreal şi Ordinul „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler din partea Preşedintelui României.