„Tu eşti puterea mea, Hristoase, şi întărirea.”

„Cerul cu mult întuneric întunecându-se, pământul cutremurându-se, pietrele despicându-se şi catapeteasma Templului rupându-se în două, văzând Longhin întru dumnezeiască patima lui Hristos, a cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu pătimind din a Sa milostivire; El, Care este nepătimitor cu Dumnezeirea, mărit împreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh, fiind toate şi cuprinzându-le, şi ca un Dumnezeu şi adevărat Împărat. Pentru aceasta Longhin cu bucurie a strigat: Tu eşti puterea mea, Hristoase, şi întărirea.”
(Icosul Sfântului Mucenic Longhin Sutaşul)

Icosul pe care îl vom putea asculta la slujba de duminică din această săptămână aminteşte de Sfântul Mucenic Longhin Sutaşul, despre care se spune că a împuns cu suliţa în coasta Domnului Iisus Hristos, de unde au ţâşnit sânge şi apă ceea ce a însemnat tămăduirea ochilor săi bolnavi. „Cerul cu mult întuneric întunecându-se, pământul cutremurându-se, pietrele despicându-se şi catapeteasma Templului rupându-se în două” au constituit dovezi prin intermediul cărora Sfântul „a cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu”. Sfântul Evanghelist Matei surprinde, de altfel, momentul în care sutaşul Longhin a cunoscut Adevărul: „Iar sutaşul şi cei ce străjuiau împreună cu dânsul pe Iisus, văzând cutremurul şi cele ce s-au făcut, s-a temut foarte tare, zicând: cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta.” (Matei 27, 54) – „Pentru aceasta Longhin cu bucurie a strigat: Tu eşti puterea mea, Hristoase, şi întărirea.”
I-a fost ordonat să păzească mormântul Mântuitorului, iar, după Înviere, i s-au oferit arginţi pentru a nu răspândi adevărul despre minunea ce se petrecuse chiar sub ochii lui. Longhin a refuzat, însă, oferta, ceea ce a atras antipatia lui Pilat, care a cerut, mai apoi, uciderea Sfântului.