Troiţele din Mărginimea Sibiului

La Biblioteca judeţeană „ASTRA” din Sibiu a fost lansată miercuri, 7 iunie, lucrarea „Troiţele din Mărginimea Sibiului. Parte uitată a patrimoniului cultural sibian”, apărută recent la Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului. Lucrare a fost elaborată de dr. Adrian Stoia de la editura eparhială amintită.
La eveniment au fost prezenţi consilierul cultural din cadrul Arhiepiscopiei Sibiului, pr. lect. univ. dr. Emanuel Tăvală, cercetătorul ştiinţific Ana Grama, etnologul Valer Deleanu, muzeograful Carmina Maior, cercetătorul Alexandru Bucur, precum şi cadre didactice, istorici şi studenţi.
Invitaţii au subliniat valoarea unică a lucrării apărute la Editura „Andreiana”, un adevărat repertoriu al troiţelor dintr-o zonă etnografică foarte cunoscută în ţară. De asemenea, lucrarea este un început de drum pentru cercetarea ştiinţifică şi demersul de a repertoria troiţele din judeţul Sibiu şi din alte părţi ale Transilvaniei.
„Este o carte muncită şi îl felicit sincer pe autor pentru că am văzut determinarea şi evoluţia sa. Putem vorbi despre o carte de referinţă, o lucrare care dă mărturie despre nişte monumente aşezate la răscruce de drumuri, pe care de cele mai multe ori le ignorăm. Sunt aproximativ 400 de troiţe în cele 18 sate ale Mărginimii Sibiului şi ele nu sunt altceva decât nişte biserici în miniatură. Au pictură asemănătoare bisericilor şi dau mărturie despre activitatea iconarilor şi despre oamenii care au ctitorit aceste cruci, aceste altare la răscruce de drumuri sau pe câmp, unde oamenii merg în vreme de secetă pentru a face acolo rugăciuni pentru ploaie. Dacă oamenii s-au născut cu o biserică deja construită, ctitorită, pictată, au găsit şi o altă modalitate de a aduce ofranda lor”, a spus pr. Emanuel Tăvală.

Peste 400 de troiţe
În cadrul evenimentului s-a subliniat nevoia de a conserva vechile troiţe din satele Mărginimii Sibiului, de o valoare inestimabilă, dar care nu au încă un statut juridic. Nu în ultimul rând s-a discutat despre anumite lucrări de renovare a troiţelor care au produs modificări nedorite şi nu au respectat anumite principii. În acelaşi timp, troiţele noi, construite cu materiale moderne şi cu arhitectură diferită de cea a vechilor monumente, nu respectă tradiţie veche în ridicare de monumente religioase în acestă zonă etnografică.
„Studiul acesta l-am început în urmă cu patru ani. Ce mai veche troiţă găsită în Mărginimea Sibiului este cea din Boiţa, datată la 1640, citorită de negustorul Stoica Grecul. Cea mai nouă troiţă a fost sfinţită recent de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Laurenţiu în cimitirul din Răşinari şi ea a înlocuit o troiţă închinată eroilor ridicată la 1944. În întregul repertoriu al troiţelor am reuşit să cuprind troiţele autentice vechi, troiţele capelă care au la interior zugrăvite iconografie asemănătoare cupolelor bisericilor, cu Pantocrator sau Sfânta Treime înconjurat în pandantiv de Evanghelişti sau Apostoli. În interior, majoritatea crucilor sunt pictate cu icoana Răstignirii pe o faţă şi pe cealaltă faţă cu icoana Botezului Domnului. Am suprins de la cele mai vechi şi preţioase troiţe, până la cele mai noi, din termopan. Este un arc peste timp care cuprinde de la opere de artă pictate de meşteri zugravi care au pictat şi bisericile Mărginimii, până la creaţiile mai noi, unde meşterii actuali, de cele mai multe ori, au acoperit vechea iconografie cu una nouă, de o calitate îndoielnică”, a spus Adrian Stoia.