Trocul cu Dumnezeu

Deseori merg părinţi la preot să dea Acatiste şi Liturghii pentru că nu o scot la capăt cu fiii lor din diverse motive: boală, comportament rebel, trai în nelegiuire etc. Gestul este bun, dar motivaţia care-l determină poartă de multe ori în ea o denaturare a menirii de părinte. Să ceri unui preot să se roage pentru binele tău, al familiei tale, al prietenilor şi al pentru duşmanilor tăi este foarte bine. Dar nu este suficient!!! Tu te rogi pentru aceştia? Tu ce fel de viaţă duci ca să fii un exemplu de urmat pentru cei din jur? Dăm Acatiste şi Liturghii şi ne aşteptăm ca ele să acţioneze ca în raportul cauză-efect, crezând că plătind bani obţinem „marfa”. De foarte multe ori şi foarte mulţi dintre noi tratăm rugăciunea preotului sau chiar şi pe a noastră (dacă o facem) ca pe un hocus-pocus sau ca pe o reţetă. Punem ingredientele (atâtea Acatiste, atâtea Liturghii, atâtea pomeni) şi ne răzvrătim când nu au efectul scontat. Relaţia cu Dumnezeu nu este un troc! Este trăire, dragoste profundă şi personală, este jertfă şi înviere întru Cele Bune! Iar dacă ai vreo problemă cu copilul tău, tu eşti cel dintâi care trebuie să facă ceva pentru el: rogă-te Tu cel dintâi pentru el, posteşte Tu cel dintâi pentru el, vorbeşte cu el şi mai ales îmbrăţişează-l: des, mult, lăsându-ţi dragostea să respire prin toţi porii!