Timpul în toate

Vrem dreptate, libertate, adevăr. Vrem să fim capabili să alegem ceea ce ne face fericiţi. Toate acestea ne dau şi avânt şi curaj. Imaginile din ultimul timp sunt grăitoare în acest sens. Suntem într-un cerc în care ne învârtim în infinite raze, calculând o sumedenie de diametre. Am ajuns să demonstrăm că suntem uniţi. Nu ştie nimeni ceea ce este bine şi cum este bine. Alegerile sunt ale noastre. Am ales ceea ce am considerat şi cât am considerat. Am ales din cât ne-au oferit alţii, iar dacă ofertele au fost mai mici decât cererile, rezultatul este „pe minus”.
Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă cererea era pe gustul clienţilor? Era clientul mulţumit? Se simţea acesta fericit? Cine poate şti? Cine poate decide ce este bine şi când? Astea cred că sunt mărfuri, care doar în timp ştii dacă sunt bune sau nu.
Un anumit timp am ajuns. Lumea a decis că vrea libertate, credibilitate, responsabilitate, apreciere, loialitate, respect, certitudine, siguranţă. Oare dorinţele acestea au venit prea târziu? Nu, nu vine nimic prea târziu. Toate au timpul lor şi niciodată nu este nimic tardiv. Poate că abia acuma ne-am trezit dintr-un somn destul de agitat, cu tot felul de coşmaruri cărora ne-am supus sau pe care le-am trecut cu vederea, deşi ştiam prea bine ce înseamnă. Am fost aşa de mult timp mânaţi de sentimentul îngăduinţei şi al toleranţei. Suntem un popor tolerant. Suntem nişte oameni care plecăm capul de teama sabiei care-l poate tăia. Poate că şi aşa este bine. Sau de multe ori este bine aşa, dacă pornim şi de la ideea că nu suntem perfecţi şi nici nu ştim, sau nu avem puterea de a decide unde se află adevărul. Noi spunem mereu că adevărul se află la mijloc.
Cert este că, ne aflăm pe drumul spre care căutăm ceva. Continuăm să călătorim spre ceva care de fapt, înseamnă existenţa noastră.
Realitatea care este în jurul nostru este scopul spre care tindem în existenţa noastră. Nu vrem să mai spunem că supravieţuim, vrem să spunem că trăim şi că avem o existenţă decentă, frumoasă, adevărată, fericită.

Istoria şi fericirea noastră
Ceea ce facem noi, românii azi, înseamnă conştientizarea faptului că poate exista fericire. Suntem convinşi că fericirea există şi că stă în puterea noastră de a o avea. Nu ştim de care parte se află adevărul. Nu ştim cum este mai bine şi nici nu ştim cine ne poate oferi cele mai multe elemente de siguranţă. În acest moment este bine că ştim să ne cerem fericirea şi să apreciem că există libertate şi democraţie.
Ne este teamă de greşelile din trecut. Ne este teamă de faptele pe care le-am comis cu ştiinţă şi cu neştiinţă. Suntem la capitolul din care învăţăm că şi greşelile au rolul lor. Este un motiv pentru care suntem conştienţi că am ajuns la nivelul maturiţăţii, trecând prin multele probe la care am fost supuşi şi pe care le-am îngăduit. Conştienţi sau nu de ele au fost cele cu ajutorul cărora ne-am maturizat. Am devenit iniţiaţi.
Este un bun moment prin care putem să căutăm în filele istoriei şi să reflectăm la toate faptele măreţe, şi nu numai, ale înaintaşilor noştri. Trebuie să fim conştienţi de istoria noastră. Trebuie să ne cunoaştem iastoria şi să o folosim ca pe un instrument de educaţie şi de învăţătură.
Avem nevoie de istorie şi istoria are nevoie de noi. Istoria îşi caută azi, probabil, ecouri, dovedind că nu are odihnă.
Timpul le va rezolva pe toate, iar toate vor fi rezolvate aşa cum trebuie şi cum decide timpul. Lui i ne supunem şi nu-i putem comanda. El este suveranul, iar legea lui nu poate fi încălcată. Să fim prieteni cu el şi să i ne supunem!