Tăria credinţei la Comăna

Biserica cea veche din Comăna de Jos, construită înainte de 1700, a fost iniţial ortodoxă. În momentul uniaţiei, când majoritatea sătenilor au trecut la religia greco-catolică au luat cu ei şi lăcaşul de cult din sat. În anul 1762, ortodocşii, dacă au văzut că nu-i chip să-şi recupereze biserica, au început construirea alteia noi, mai mare şi mai frumoasă. Aşa a fost ridicată biserica „Sfântul Nicolae”, în care şi acum sunt oficiate slujbele ortodoxe.
După nici 50 de ani, mulţi comănari au trecut înapoi la ortodoxism, aşa că şi-au cerut şi biserica înapoi. Însă, pentru că biserica fusese restaurată în această perioadă de greco-catolici, Episcopia de la Blaj a considerat că aceasta trebuie să rămână în posesia uniţilor. Acest fapt este consemnat în Statistica Românilor din Ardeal din 1760-1762, document păstrat şi astăzi la Institutul de Istorie Naţională de la Cluj. Biserica „Cuvioasa Paraschiva” a rămas greco-catolică până în anul 1948, când comuniştii au desfiinţat această religie.Acum ortodoxă, biserica cu hramul Cuvioasei Paraschiva din Comăna de Jos are o arhitectură specifică secolului al XVII-lea. Acesta a fost de altfel şi primul lăcaş de închinăciune din sat, însă, în momentul uniaţiei, când majoritatea comănarilor au trecut la religia greco-catolică, au luat cu ei şi lăcaşul de cult din sat. Sătenii şi-au recuperat lăcaşul după 1948, însă, imediat după ce au rămas fără biserică şi-au construit un nou lăcaş, la intrarea în sat, lăcaş ce poartă şi în ziua de astăzi hramul Sfântului Nicolae şi în care se şi oficiază slujbele.  
Elementele de arhitectură care compun Biserica închinată Sfintei Cuvioase Paraschiva, naos, pronaos, altar, pot fi datate între 1630 - 1650 fiind tipice pentru această perioadă de construcţie a Bisericilor ortodoxe româneşti din Transilvania.
În jurul anului 1645, biserica era deja ridicată, întrucât Matei Basarab domnul Ţării Româneşti, în cadrul politicii sale de sprijinire a ortodoxismului românesc din Transilvania, donează cărţi bisericeşti şi şi alte lucruri indispensabile serviciului religios. Zugrăveala actuală a bisericii e de la 1826, după însemnarea de sub turn, de pe partea dreaptă a uşii pronaosului. Conform ultimelor cercetări istorice, specialiştii Academiei Romane au stabilit că locaşul este ctitorie a lui Matei Basarab, după cum a precizat preotul paroh Alexandru Petrică.
Atât pereţii bisericii, cât şi ai altarului au fost clădiţi din piatră poroasă. Bolţile sunt din piatră de var, legată cu gips. Cu cărămidă s-a făcut numai arcul care înlocuieşte zidul suprimat dintre naos şi pronaos. Bolta naosului şi a pronaosului e semicilindrică. Zidurile şi bolţile acestui edificiu sunt lucrate cu pricepere, astfel ca ele nu fac nicidecum impresia de ceva greoi.
Naosul e înzestrat cu câte două ferestre pe fiecare latură, pronaosul are două deschideri în zidul de miazăzi dar nici una în peretele de miazănoapte. Ferestrele actuale au dimensiunile de 1,5 metri, însă cele originale au fost mai mici şi desigur se armonizau mai bine cu întreaga clădire. Fiecare fereastră este aşezată într-un cadru, care sus pătrunde în rotunjimea bolţii şi se sfârşeşte într-un arc cu direcţia est-vest. Cadre asemănătoare sunt şi la ferestrele altarului, iar pentru necesităţi de simetrie, au fost amenajate ferestre oarbe şi în peretele de nord al pronaosului, lipsit de goluri.

Asemănătoare cu o biserică din lemn
Bolta naosului măsoară în înălţime aproape 4,5 metri,  iar bolta altarului e mai scundă, ajungând la 2,7 m în înălţime. În fiecare din cei patru pereţi ai altarului e practicat câte un cadru de fereastră, asemănător cu cele din naos. În altar însă, arcurile cadrelor la locul de întâlnire în boltă, produc o complicaţie curioasă. Partea principală a bolţii altarului e un sector de latura de semicon trunchiat, care se reazămă pe cei doi pereţi de lângă catapeteasma. Se poate presupune că numai cele patru laturi ale absidei altarului şi felul acestora de a se îmbina reproduce pe cel din planimetria bisericilor de lemn.

Clădită cu multă trudă
Biserica „Sfântul Nicolae” a fost ridicată la intrarea în sat, dinspre Şercaia, după ce biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” a fost preluată şi dată credincioşilor trecuţi la uniaţie. Aflăm din conscripţia publicată de Virgil Ciobanu sub titlul „Statistica românilor din Ardeal”, făcută de Administraţia Austriacă în anul 1760-1762, copiată din arhiva de război din Viena în anuarul Institutului de Istorie Naţională din Cluj, III.1924-1925, că locuitorii comunei Comăna de Jos, în majoritate ortodocşi nu aveau biserică. După această dată nu se cunoaşte dată când ortodocşii şi-au zidit biserica nou lăcaş.
În protocolul cununaţilor se ştie şi se aminteşte că biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” exista în anul 1806, avându-l ca preot pe Ioan Popa. Biserica aceasta este mai mare, cu trei cupole interioare la pronaos, naos şi altar, deşi condiţiile de lucru erau grele. Construcţia este din piatră brută şi zidărie de cărămidă, cu bolţi şi calote semisferice peste pronaos şi naos.
Biserica a fost repictată în anul 1997, de către pictorul Pascanu Corneliu. Lăcaşul a fost resfinţit în anul 2001 de către Prea Sfinţitul Visarion Rasinareanul. Catapeteasma a fost iniţial din zidărie însă, după ce a avut loc repictarea bisericii, aceasta a fost înlocuită cu o catapeteasmă sculptată , din lemn.

Pictură în cărbune la Comăna de Sus
Şi biserica ortodoxă din satul Comăna de Sus este un monument istoric aparţinând secolului al XVII-lea, ca an al zidirii, după cum se ştie din bătrâni, neexistând practic un izvor scris care să amintească acest an. A existat însă, în biserică, un Antimis semnat de Î.P.S.Teodosie, Mitropolitul Ungro-Vlahiei şi de Constantin Basarab Vodă Brâncoveanu la anul 1692, care aminteşte de acest fapt în anul 1930, acel Antimis aflându-se astăzi în muzeul Arhiepiscopiei Ortodoxe Sibiu.
Biserica care poartă hramul „Adormirii Maicii Domnului” a fost pictată în 1773 în tehnica cărbune, însă, din cauza intervenţiilor din 1882, 1926, 1946, 1964, nu se mai păstrează decât o singură scenă din acea pictură pe peretele estic al naosului.
Biserica are formă de navă, formată din altar, naos, pronaos. Turla bisericii a fost construită în 1829 şi toată biserica este construită din bolovani de râu legaţi cu var cald, zidurile având o grosime de cca. 75 cm.
Biserica are forma de corabie cu intrarea la sud şi altarul la răsărit. Naosul pătrat şi pronaosul dreptunghiular despărţite de un zid de cărămidă de un metru, şi doi stâlpi rotunzi cu acolade, putându-se vedea din naos până în altar. Deasupra naosului şi a pronaosului sunt două bolţi de cărămidă aşezate pe arcade frumos arcuite. Altarul s-ar părea că a fost clădit în locul altuia. Catapeteasma este tot din zid cu trei uşi şi un geam pentru acustică. Lungimea bisericii este de 20 metri, iar lăţimea de 6 metri.

Ca obiecte de valoare istorică în biserica din Comăna de Sus se păstrează un clopot din anul 1793, o Evanghelie de la Blaj din 1753, dar şi un Ceaslov de pe vremea marelui Mitropolit Andrei Şaguna, după cum a precizat preotul paroh Mircea Fărcaş.

Biserica Sfântul Nicolae este deschisă în fiecare zi de sărbătoare, însă în biserica Cuvioasa Paraschiva se mai oficiază slujbe doar câteodată. Cei care vor să viziteze aceste monumente arhitecturale pot lua legătura cu părintele Alexandru la numerele de telefon 0761.784.019  sau  0268.287.443. În Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Comăna de Sus preotul paroh Mircea Fărcaş oficiază slujbe la fiecare mare sărbătoare. Acesta poate fi contactat la telefoanele.0761.784.020 sau 068.287.621.