„Taborul Ţării Făgăraşului“

Aşezată în Munţii Făgăraşului, la o distanţă de 21 km de Făgăraş, Mănăstirea de la Dejani, judeţul Braşov, constituie o oază de linişte, rugăciune şi binecuvântare pentru toţi credincioşii care îşi îndreaptă paşii aici.
Reconstruită după anul 1989 pe temelia vechii mănăstiri distruse de generalul Bucow, în anul 1761, Mănăstirea Dejani se înalţă la o altitudine de aproximativ 860 m, altitudine asemănătoare Muntelui Tabor, iar datorită hramului paraclisului, „Schimbarea la Faţă“, şi a celor trei lăcaşuri de închinăciune de aici, mănăstirea îşi merită pe deplin denumirea de „Taborul Ţării Făgăraşului“.
Actualul părinte stareţ al Mănăstirii Dejani, Ieromonahul Varlaam Nechifor, ne-a declarat că „nu se ştie cu exactitate anul şi ctitorul mănăstirii noastre, mai ales că documentele care amintesc de această aşezare monahală fie au ars, fie au fost puţine. Însă, prin voia lui Dumnezeu, s-a găsit temelia vechii biserici care exista aici, a fântânii, a clopotului datat din anul 1320, dar şi a unei icoane a Sfântului Ierarh Nicolae“. În tradiţia locului se mai păstrează însă până astăzi unele toponime, precum „Poiana Mănăstirii“ sau „Pârâul Mănăstirii“. Date despre existenţa mănăstirii avem din anul 1748, când aici vieţuiau un preot călugăr Ioan şi două măicuţe, mănăstirea fiind arsă în anul 1761 de generalul Bucow. Se găseşte consemnat şi faptul că episcopul Inochentie al Râmnicului a dăruit un Triod, tipărit la Râmnic în anul 1773, Schitului Dejani. Un alt preot cunoscut că s-a călugărit aici la Dejani este şi Daniel, cunoscut înainte ca preotul Dănilă din satul Dejani. Numele acestuia, ca şi al lui Isaia sunt menţionate pe un Octoih slavon tipărit la Lvov, în anul 1640. De asemenea, este cunoscut şi numele altor vieţuitori din această mănăstire, monahii Augustin şi Ioanichie.
Până în anii 1940, pe locul mănăstirii distruse se mai păstrau câteva urme de ziduri, ca mărturie neclintită a existenţei acestui aşezământ monahal. La aceste ruine veneau credincioşii împreună cu preoţii, rugându-se pentru vremuri mai bune. Pentru a distruge orice urmă a mănăstirii, în timpul comunismului, locul a fost plantat cu brazi, aşa încât locul să fie mai greu accesibil. Dar, în sufletele credincioşilor din Ţara Făgăraşului, amintirea a rămas vie, aşteptând doar momentul în care visul putea deveni realitate. Momentul a sosit în anul 1989, când un preot originar din satul Dejani, anume Aurel Popa, participant la revolta făgărăşenilor împotriva regimului comunist, a preluat iniţiativa construirii mănăstirii. Sub conducerea acestuia s-a format mai apoi un „grup de iniţiativă“ care a mers în „poiana mănăstirii“, unde a reuşit să descopere temelia vechii bisericuţe. Aceasta avea lungimea de 9 metri şi 4,5 m lăţime, cu absidă în dreptul altarului.
Stareţul mănăstirii, Ieromonahul Varlaam, ne-a împărtăşit câteva crâmpeie din începutul greu al construirii lăcaşului de închinare: „Am venit aici 4 monahi, prin stăruinţa Preasfinţitului Serafim Făgărăşanul, pe atunci episcop-vicar la Sibiu, de la Schitul Sihla. Împreună cu credincioşii şi cu părintele Ioan Ciocan, protopop al Făgăraşului, am început în anul 1994 construcţia bisericii”. Ca un gest ocrotitor, construcţia bisericii mari a mănăstirii a fost ridicată pe locul vechii bisericuţe. Construcţia ei a durat 36 de zile şi a fost realizată de cunoscutul meşter de biserici, Petru Ciornei, din Vatra Moldoviţei, judeţul Suceava, împreună cu o echipă de 13 muncitori. Biserica nouă este construită din lemn, rezultat din defrişarea locului unde a existat înainte mănăstirea, şi are formă trilobată cu lungimea de 21 m, o lăţime în dreptul absidelor de 15 m, iar în pronaos - de 7 m. Înălţimea turlei de pe naos este de 19 m. S-au confecţionat apoi cele necesare: mobilier, strane, iconostas, vase liturgice şi altele. Biserica a fost împodobită cu pictură în anul 1998 de către pictorul Dorel Beşleagă din Tălmaciu, Sibiu. Pe latura de sud a complexului monahal a fost ridicat un corp de chilii în stil brâncovenesc, remarcabile fiind şirurile de coloane, unite cu ajutorul arcelor. În partea de vest a acestui corp de chilii a fost construit un monumental turn-clopotniţă.
În anul 2000, în ziua de prăznuire a unuia dintre hramurile mănăstirii, „Acoperământul Maicii Domnului“, biserica a fost sfinţită de către Preasfinţitul Părinte Visarion Răşinăreanul, Episcop-Vicar pe atunci al Arhiepiscopiei Sibiului, actualul Episcop al Tulcii. În anul 2003, vlădica Visarion pune şi piatra de temelie a paraclisului de iarnă al mănăstirii, cu hramul „Schimbarea la Faţă a Domnului“, o adevărată capodoperă arhitecturală şi picturală, care se finalizează în anul 2006.
De la vechea mănăstire s-a păstrat o icoană din fosta catapeteasmă, reprezentând pe Sfântul Ierarh Nicolae, icoană care a fost păstrată în satul Dejani, şi, de asemenea, clopotul cel mic, datat de la 1320, care este montat în clopotniţa mănăstirii.
Astăzi biserica mănăstirii adăposteşte o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, în jurul căreia s-au petrecut multe întâmplări miraculoase. De asemenea, prin rânduiala lui Dumnezeu, în mănăstire se află părticele din moaştele sfinţilor 40 de mucenici din Gaza Palestinei şi a sfinţilor mucenici Prov, Tarah şi Andronic.
Slujbele de noapte, ospitalitatea şi sfaturile date fac din Mănăstirea Dejani cu adevărat o oază de viaţă duhovnicească la care se adapă credincioşii dornici de mântuire.