Sunt şi extremist!

Actuala conducere politică se pare că şi-a fixat un scop bine conturat: jignirea tot mai adâncă şi repetată a majorităţii românilor. Românii, creştini de diferite confesiuni şi majoritar ortodocşi au fost numiţi, în ultimele două luni, când tâmpiţi, când fanatici, xenofobi ori rasişti. Epitetele au fost formulate de ziarişti, de preşedintele ţării, sau de miniştri care, iată,  nu se mai ascund, ci îşi dau arama pe faţă. În euforia discursurilor generatoare de astfel de jigniri, cei din conducere au făcut praf bunul simţ, ceea ce explică faptul că niciunul dintre cei care au jignit nu au considerat că este normal să îşi ceară scuze. Au explicat - şi asta vor face tot timpul - pentru că este o modă! – spunând că noi, cei mulţi şi, pentru ei, proşti, nu am înţeles ce au vrut să spună. Dintr-odată politicienii îşi descoperă latura mistică a fiinţei şi elaborează discursuri… mistificatoare. Jignirile aduse românilor de unii miniştri ai guvernului tehnocrat par a fi metodele preferate de a trimite informaţii toxice către omul de rând. Cel mai nou caz este cel al ministrului justiţiei care, într-o expunere aiuristică, face afirmaţii de-a dreptul revoltătoare. Bunăoară, dacă săptămâna trecută preşedintele ţării ne-a anunţat că suntem fanatici, „ministresa” ne spune şi mai clar că suntem extremişti. După ce a spus că în România, din 2002 până azi au fost trimise în judecată pentru rasism şi xenofobie „numai 16 persoane” aceasta afirmă că: „este foarte puţin într-o ţară în care, sigur nu mai avem partide extremiste în Parlament, (...) avem însă mişcări din acestea promovate de partide politice parlamentare, care nu sunt ele însele extremiste, dar care promovează, aş îndrăzni să spun, tehnocrată fiind, într-un mod extremist, valorile tradiţionale. ?i eu îmi notasem despre aceste încercări de a justifica prin ataşamentul la valori tradiţionale respingerea dreptului fundamental al altcuiva, de exemplu, la căsătorie pentru toată lumea”. Nu este greu de observat că toată această aiuritoare elucubraţie are ca scop referirea la căsătoriile homosexuale. Atunci, nu suntem noi îndreptăţiţi să credem că aceasta este o sarcină trasată conducerii ţării, anume rezolvarea problemei „căsătoriilor homosexuale” într-un mod neo-comunist de impunere din exterior? Ne-am aliniat la tot ceea ce înseamnă Occident – trăim decent, suntem bine plătiţi, avem acces la servicii decente de sănătate, suntem respectaţi în propria ţară ş.a.m.d. – şi asta ne mai lipsea?!

Normalitatea
Crezi cumva în Dumnezeu? Ai o familie fericită şi, culmea, te mai şi rogi şi vrei ca aceste libertăţi tradiţionale să îţi fie garantate în mod democratic? Citeşti Radu Gyr, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Petre Ţuţea? Retrogradule! Eşti fanatic, extremist, xenofob, rasist! Toate acestea, pentru că ai tupeul să fii tradiţionalist, adică om normal, cu capul pe umeri. Deci, dacă vrei să trăieşti într-o lume normală, eşti extremist! Unde este denunţat extremismul? Într-o ţară în care, practic, nu există aşa ceva, decât răzleţ, din simplul motiv că românul din fire nu a fost extremist. Dimpotrivă, este mult prea îngăduitor cu manifestările extremiste ale altora, sau cu o conducere care îi calcă demnitatea în picioare. Nici nu vreau să îmi imaginez reacţiile virulente ale „’telectualităţii” vândute, dacă pe scaunul de la Masa tăcerii s-ar fi aşezat, de exemplu, Sandu Ciorbă!
Nu îmi închipuiam că vremea mărturisirii va fi atât de aproape.