Smochinele

Smochinele sunt unele din fructele cele mai cunoscute din vechime. În Egipt, smochinul avea un sens iniţiatic, fructele fiind degustate de preoţi, înainte de ceremonii. Ele mai erau utilizate în terapeutică.
Smochinul este un arbust originar din Asia de sud-vest, care creşte în special în zona Mării Mediterane, ca floră spontană. În România, smochinul creşte în zona Dobrogei, dar poate fi cultivat şi în alte zone. Este un arbust de mărime medie (maxim 10 m), cu scoarţa netedă şi gri, frunzele sunt foarte lobulate (între 3 şi 5 lobi pentru fiecare frunză), fructele au forma conică şi se numesc smochine.
Prin seminţele ei, smochina „rade” pereţii intestinali şi stimulează peristaltismul, facilitând astfel evacuarea materiilor fecale. De altfel, reţeta următoare avea odinioară o largă întrebuinţare: se spală patru sau cinci smochine uscate, se taie în două, se lasă toată noaptea într-un pahar cu apă sau cu lapte călduţ. Dimineaţa, pe stomacul gol, se mănâncă smochinele şi se bea lichidul obţinut. Acest tratament dă bune rezultate dacă este urmat de la câteva zile la trei săptămâni.
Guturaiurile, laringitele, traheitele sunt ameliorate prin folosirea acestui fruct sub formă de sirop: şase sau şapte smochine se fierb într-un sfert de litru de apă, până la obţinerea unei băuturi concentrate, care se bea cu înghiţituri mici.
Fructul este un puternic energizant pe care diabeticii şi cei care se tem de depunerea unor kilograme în plus trebuie să-l consume cu prudenţă.

Adjuvant preţios în caz de cistită
Pentru regăsirea sănătăţii aparatului urinar (în caz de cistite, nefrite, inflamaţii vezicale sau pentru eliminarea nisipului de la rinichi), de un real ajutor se dovedeşte maceratul de smochine. Se lasă şase smochine în 250 ml apă călduţă, de seara până dimineaţa, când se scot din lichid şi se toacă grosier.  Se bea întreaga cantitate de macerat până-n pranz, iar fructele se consumă ca desert, combinate cu iaurt. Se continuă tratamentul măcar o săptămână. Terapia este eficientă şi pentru bolile de stomac, ficat şi pancreas.
Frunzele de smochine în orice formă, conţin o cantitate foarte mare de calciu şi potasiu, care contribuie la reglarea tensiunii arteriale.

Uz extern
Sub formă de spălături bucale decoctul de smochine se foloseşte în caz de inflamaţii ale gingiilor. Smochina uscată are o acţiune emolientă foarte puternică. Ea grăbeşte colectarea puroiului în afecţiunile inflamatorii - furuncule, a abceselor dentare, panariţiu: se fierb una sau două smochine în lapte, timp de zece minute, înţepându-le, ca să nu se spargă. Se aplică sub formă de cataplasmă pe părţile ce trebuie tratate. Se schimbă din patru în patru ore.
Calităţile de fermizant şi tonic fac ca smochina să fie folosită ca ingredient în compoziţii destinate elasticizării pielii.
De asemenea, smochinele au o acţiune antiinflamatoare şi emolientă foarte puternică, făcând pielea catifelată.
Datorită conţinutului ridicat de apă, smochinele sunt ideale în produsele de demachiere şi de combatere a acneii.
În plus, smochinele realizează o exfoliere uşoară prin intermediul unei enzime active care ajută la eliminarea celulelor moarte.
Smochinele sunt bogate în anumite săruri numite oxalaţi, care ne fură din depozitele de calciu şi fier, pierzându-le în scaun. Prin urmare, copiii mici, persoanele anemice şi gravidele nu trebuie să exagereze cu consumul de smochine.