„Slavă lui Dumnezeu pentru toate”

„Din Cer ai luat Dumnezeiescul Har, şi cu buzele tale pe toţi înveţi, să se închine în Treime unuia Dumnezeu, Ioane Gură de aur preafericite Cuvioase, după vrednicie te lăudăm, că eşti îndreptător ca şi cel ce arăţi cele dumnezeieşti.”
(Condacul Sfânului Ioan Gură de Aur)

Condacul pe care îl vom putea asculta la slujba de duminică din această săptămână aminteşte de harul deosebit al Sfântului Ioan Gură de Aur, care s-a evidenţiat pin predicile sale valoroase „după vrednicie te lăudăm, că eşti îndreptător ca şi cel ce arăţi cele dumnezeieşti”. S-a născut în Antiohia, într-o familie ce i-a dăruit o educaţie aleasă. Mama sa, Antuza, rămasă văduvă, l-a rugat să nu „o lase văduvă a doua oară” şi, din acest motiv, Sfântul Ioan nu a intrat în viaţa monahală, decât după moartea ei.
Hirotonit diacon în 381, preot în 386 şi, mai apoi, arhiepiscop al Constantinopolului în 398, s-a făcut cunoscut prin învăţăturile sale remarcabile. A predicat nu doar în Biserica „Sfinţii Apostoli” din Constantinopol, ci şi în zona Antiohiei – „din Cer ai luat Dumnezeiescul Har, şi cu buzele tale pe toţi înveţi”. Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndrumă ca atunci când îl ajutăm pe aproapele nostru aflat în nevoie, să ne dăm seama că îl ajutăm, de fapt, pe Hristos: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut să beau; am fost străin şi M-aţi primit.” (Matei 25, 34-35)
Deoarece s-a smerit şi a renunţat la bogăţiile lumeşti, criticând viaţa luxoasă a celor din familia imperială, a fost demis de Sinod şi, mai târziu, exilat. A trecut la cele veşnice în 407, ultimele sale cuvinte fiind: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”.