Simpozion intercreştin de la Salonic

 „A contribui la găsirea unor noi căi, a unor metode creative şi a unui limbaj adaptat pentru ca vestirea lui Iisus Hristos să ajungă în toată frumuseţea sa la omul european contemporan”, este îndemnul Papei Francisc transmis participanţilor la cel de-al XIV-lea simpozion inter-creştin de la Salonic, în Grecia, desfăşurat între 28 la 30 august. Mesajul a fost transmis de Cardinalului Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, care a participat la simpozion. Ajunsă la cea de-a XIV-a ediţie, manifestarea ecumenică a avut ca temă „Necesitatea unei re-evanghelizări a comunităţilor creştine din Europa”, fiind organizată de Institutul Franciscan de Spiritualitate al Universităţii Pontificale „Antonianum” din Roma şi de Departamentul de Teologie al Facultăţii Teologice Ortodoxe a Universităţii „Aristoteles” din Salonic. Apreciind obiectivul evenimentului, „sprijinirea unui dialog teologic şi cultural între catolici şi ortodocşi”, Papa Francisc subliniază importanţa temei alese pentru ediţia din acest an a simpozionului: o nouă vestire a Evangheliei în comunităţile creştine de pe bătrânul continent. „Prezenţa în Europa a atâtor persoane, care deşi sunt botezate”, notează Pontiful, „nu sunt conştiente de darul credinţei primite, nu îi simt mângâierea şi nu participă deplin la viaţa comunităţii creştine, reprezintă o provocare pentru toate Bisericile prezente pe continent”. „Într-o realitate precum cea europeană, în care se desfac tot mai mult legăturile cu rădăcinile creştine”, se mai citeşte în mesajul Papei, „se simte în mod lămurit necesitatea unei noi lucrări de evanghelizare. Acest efort misionar este sprijinit de convingerea profundă că Iisus Hristos poate întotdeauna să reînnoiască viaţa şi comunitatea noastră şi, chiar dacă trece prin epoci obscure şi slăbiciuni bisericeşti, propunerea creştină nu îmbătrâneşte niciodată”.
„De aceea”, încheie Sfântul Părinte, „îmi exprim urarea ca simpozionul, cu ajutorul reflecţiilor propuse de iluştrii conferenţiari şi graţie unui schimb sincer şi cordial între cercetătorii catolici şi ortodocşi, să contribuie la găsirea unor noi căi, unor metode creative şi a unui limbaj adaptat pentru a face să ajungă vestirea lui Iisus Hristos în toată frumuseţea ei la omul european contemporan”. Papa Francisc a invocat în acest sens mijlocirea Preasfintei Maici a lui Dumnezeu, Maria, a Sfântului Apostol Paul, „care cel dintâi a vestit Evanghelia locuitorilor din Salonic” şi a Sfinţilor evanghelizatori Chiril şi Metodiu, originari din acest oraş.
La rândul său, Patriarhul ecumenic Bartolomeu a trimis un mesaj participanţilor la simpozionul inter-creştin de la Salonic. Ierarhul ortodox „interpretând semnele timpurilor şi având conştiinţa necesităţii, astăzi în mod special, a dialogului inter-creştin, pentru cultivarea unui climat de încredere reciprocă şi de prietenie sinceră între creştini, într-o epocă în care colaborarea şi unitatea devin tot mai necesare”. „Recentele atacuri teroriste, în special din ţările Europei occidentale”, notează Patriarhul, „dovedesc necesitatea absolută a unei re-evanghelizări a continentului, pentru că problema nu constă atât în creşterea terorismului din partea unei anumite religii, cât mai ales în răspândita de-creştinare a Europei, care în ultimele decenii urmează un parcurs de continuă îndepărtare de valorile şi tradiţiile creştine şi adoptă noi teorii şi cutume care se opune complet legii lui Dumnezeu.”
„Întoarcerea la credinţa şi viaţa creştină, la unica Evanghelia a lui Hristos, Lumina, Adevărul şi Viaţa, este unica şi adevărata Cale care poate da răspunsuri concrete la preocupările metafizice ale omului contemporan şi poate umple golul său ontologic. De aceea, rolul creştinilor este foarte important şi fundamental. […] Iubirea pentru dialog, pentru soluţionarea paşnică a contrastelor şi pentru reconciliere îi uneşte pe creştini. Convingerea că Iisus Hristos este marea şi unică speranţă a lumii întotdeauna, dar în mod deosebit în actualele circumstanţe dificile prin care trece omenirea la nivel universal şi mai ales în societăţile multiculturale şi multireligioase ale Europei, constituie o dinamică pe care toţi trebuie să o adoptăm şi să o trăim atât prin faptele cât şi prin cuvintele noastre”. „Viitorul îi aparţine lui Hristos, Bisericii sale şi teologiei Sale, de aceea trebuie să luptăm cu toate forţele ca să nu fie dezamăgite aşteptările lumii, care îşi îndreaptă atenţia cu mare speranţă spre creştinism pentru a găsi sprijin şi mângâiere.”