Sfinţii Îngeri

Dacă pe Dumnezeu îl exilăm în cele mai ascunse unghere ale vieţii, pe Sfinţii Îngeri cu atât mai mult. Dacă pentru mulţi dintre cei tineri existenţa lui Dumnezeu a devenit o preocupare cel mult culturală, existenţa îngerilor este ... inexistentă! Însă, nici cei care cred, atât în Dumnezeu cât şi în îngeri nu sunt puţini şi între ei nu sunt doar oameni mediocri aşa cum ostentativ şi cu mândrie luciferică încearcă să insinueze unii intelectuali atei.
Spunem că ne-am aliniat culturii contemporane, ne-am modernizat şi cum actul de a crede a devenit desuet pentru mulţi dintre contemporani, „credincioşi” moderni tind să se alinieze, ca să nu spunem pe şleau să se alieneze! Cel mult o forţă impersonală, o energie cosmică, iar despre îngeri – gânduri şi energii pozitive. Cam la atât s-ar rezuma credinţa adusă la zi! Îngerii? Un uşor zâmbet de îngăduinţă alăturat unei explicaţii de genul celor de mai sus. Persoană sfântă cu care să intri în legătură prin rugăciune? Apărător şi păzitor al vieţii? Vestitor şi călăuzitor pe calea mântuirii? Ei, aş! Poveşti! Şi în vreme ce aceste adevăruri revelate sunt aruncate şi printr-un ungher uitat, copiii noştri sunt iniţiaţi într-o altfel de „angelologie”. Una contemporană, care de fapt nu este altceva decât reactualizarea unor credinţe şi idei păgâne.

Avem nevoie de ajutorul Sfinţilor Îngeri
Prea puţini copii mai sunt educaţi în familie să se roage Îngerului păzitor. Una dintre rugăciunile cu care ne-am pomenit în viaţa conştientă a copilăriei este rugăciunea către Înegrul păzitor: „Înger, îngeraşul meu!”. Sunt puţini copiii care o mai învaţă acasă, cu părinţii lor şi, probabil află despre ea, precum şi despre existenţa îngerilor păzitori, în şcoală, la ora de Religie. În schimb, cei mici sunt foarte familiarizaţi cu fantomele. Dacă generaţia mea ştia de fantome doar din desenele animate, astăzi cei mici sunt familiarizaţi cu tot felul de drăcovenii prin televiziune – desene animate, seriale – turism, via Dracula şi prin şcoală cu ocazia  „tradiţionalei” sărbători de Halloween! Copilul este deprins aşadar cu fantome, cu drăcuşori pătaţi de sânge şi tot felul de „prostioare” care unora dintre dascăli şi părinţi li se par jocuri inocente, iar când tânărul face o crimă dăm vina ... pe cine dăm vina? Pe cine apucăm! Desigur, există şi îngerii răi şi trebuie să luăm seama de existenţa lor, dar nu în acest mod, nu jucându-ne cu ei!
Există, însă îngerii buni şi acesta este pentru noi cel mai important lucru. Cei care i-au uitat îi pot redescoperi fie şi învăţând pentru început, împreună cu cei mici, rugăciunea către îngerul păzitor, după care pot explora frumoasele rugăciuni către Îngerul păzitor din rânduiala rugăciunilor de dimineaţă şi a celor de seară. Îngerii – denumirea acestor făpturi cereşti provine din limba greacă şi se traduce prin vestitor – pe lângă această funcţie principală de a ne vesti, de a ne reaminti voinţa şi legile lui Dumnezeu au şi rolul de a ne călăuzi în viaţă, de a ne apăra, de a fi lăngă noi pentru a ne ajuta să ne menţinem pe calea mântuirii. Aşadar, îngerii ne reîmprospătează şi ne readuc în minte şi în inimă sensul vieţii pe care omul contemporan îl pierde tot mai mult. Nu de îngeri întunecaţi avem nevoie, ci de îngeri buni care să ne aducă înaintea minţii rostul vieţii. Şi slavă Domnului, Însuşi Dumnezeu ne-a dăruit Îngerii care să ne sprijine pe calea mântuirii. Ei aşteaptă numai să-i chemăm prin rugăciune.