Sfinţii Epictet şi Astion

Aceşti sfinţii sunt praznuiti pe 8 iulie. Sunt cei mai vechi martiri din ţara noastră, atestaţi de izvoarele aghiografice. Ei au pătimit în anul 290, ca urmare a persecuţiei lui Diocleţian (284-305). Sfinţii Epictet şi Astion au primit moartea martirică în cetatea Halmyris, vechea cetate creştină aşezată pe malurile Dunării ce se numea în antichitate „Almyra”.
Sfântul Epictet era originar din părţile Răsăritului. A primit harul preoţiei şi s-a învrednicit de darul vindecării orbilor, ologilor şi a celor demonizaţi.
Sfântul Astion era nepotul senatorului roman Iulian. Se converteşte la creştinism în urma întâlnirii cu preotul Epictet şi împreună cu acesta ajunge în cetatea Halmyris. Mai târziu şi tânărul Astion se învredniceşte de darul facerii de minuni, tâmăduind un îndrăcit şi făcând sănătos pe un om ce căzuse de la înălţime şi rămăsese aproape mort.
În acel timp, soseşte în Halmyris comandantul Latronianus. Acesta află că în oraş au ajuns doi străini care prin cuvântările lor au făcut pe mulţi să renunţe la cinstirea zeilor. La porunca lui Latronianus, Epictet şi Astion sunt arestaţi şi întemnitaţi.
Nu şi-au făcut cunoscute rudele şi nici locul de natşere, ci doar faptul că sunt creştini. Au fost supuşi la diferite chinuri, dar în urma lor au rămas nevătămaţi. În urma acestor minuni, comandantul a poruncit să nu li se dea hrană şi apă timp de 30 de zile. Vor ieşi biruitori şi după cele 30 de zile de înfometare.
Latronianus, văzând că nu-i poate învinge in nici un fel, a poruncit ca celor doi sfinţi să li se taie capul. Astfel, pe 8 iulie i s-a tăiat mai întâi capul lui Astion şi apoi şi preotului Epictet. Din actul martiric reiese că trupurile celor doi erau albe ca zăpada şi că cei ce se atingeau de ele primeau vindecare de orice boală erau cuprinşi. Trupurile acestora au fost îngropate de creştini.
După Edictul de la Milan, din anul 313, trupurile Sfinţilor Epictet şi Astion au fost îngropate în cripta bazilicii episcopale din Halmyris. Au ramas necunoscute celorlalţi creştini, până în data de 15 august 2001, când ele au fost descoperite şi depuse în Catedrala arhiepiscopală din Constanţa.
Mihail Zahariade, conducătorul echipei de arheologi şi cercetător ştiinţific principal la Institutul de Arheologie „Vasile Parvan” din Bucuresti a mărturisit: „Şantierul arheologic de la Halmyris a fost deschis in 1981, dar primele elemente ale bazilicii le-am descoperit în anul 2000. Atunci ne aflam spre sfârşitul campaniei, când nu mai aveam timp şi bani, astfel că săpăturile au fost continuate anul viitor, la sfârşitul lunii iulie. Am decis impreuna cu soţia mea, Ileana-Ildiko, restauratoare la Muzeul Naţional de Istorie a României, să fac săpături nu la suprafaţă, ci să fac o secţiune, căci bănuiam că vor fi acolo sfinte moaşte, că ruinele cetăţii sunt cele ale vechiului Halmyris şi că aici sunt Epictet şi Astion. Am făcut săpături în prima zi, în a doua zi şi aşa mai departe. În ziua de 15 august au apărut primele elemente ale criptei martirice. Nu mi-a venit sa cred! Am văzut cripta, care trebuia să fie una boltită, dar totul era prabuşit din cauza invaziilor barbare care au jefuit şi distrus bazilici şi numeroase oraşe din Dobrogea şi din sudul Dunării. După ce am curăţat, am văzut paturile şi inscripţia pictată de pe peretele estic al criptei, pe care se puteau descifra câteva cuvinte în limba greacă, precum «martirii lui Hr» de doua ori, «Asto», iar puţin mai departe litera «n» şi primele litere ale verbului «ibrio», care înseamnă «a lovi», ceea ce dovedeste foarte clar ca aici a avut loc un act martiric”.
În prezent, moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion sunt prezente în Mânăstirea Halmyris, iar la Constanta au ramas doar câteva părticele din sfintele lor moaşte.