Sfinţenia colindului

„Azi cu strămoşii cânt în cor colindul sfânt şi bun” – aşa glăsuieşte un frumos colind românesc şi, într-adevăr, colindul nu poate fi altfel decât sfânt şi bun. Nu există colinde rele, sunt doar colinde rostite rău, atunci când cel ce colindă preia mecanic cuvintele, rostindu-le fără să reţină şi să transmită câtuşi de puţin din mesaj. Şi atunci colindul îşi pierde din puterea sa, cuvintele sunt dezgolite de duh. În general, lumea de azi şi-a pierdut puterea de a asculta colinde, dorinţa de a şedea contemplativ pentru a primi drept în inimă vestea cea bună a Evangheliei lui Hristos transmisă şi prin colinde. Ascultăm mai mult cântece de iarnă şi, în tot mai multe locuri din Europa, în chip paradoxal, cântecele care vestesc Naşterea Domnului, deci colindele, sunt interzise. Însă, nimic nu este mai frumos decât un colind autentic. Şi a fi autentic nu este identic cu a fi vechi pentru că tradiţia pe lângă statornicie cuprinde şi un dinamism care o face creatoare. Slavă Domnului, se nasc încă în inima acestui popor colinde autentice şi foarte frumoase. Important este ca noi să nu ne pierdem obiceiul de a colinda, de a vesti Naşterea Pruncului Iisus. Atâta timp cât vom şti să rostim un colind vom şti să dăruim bucurie pentru că Naşterea Domnului este prilej de autentică bucurie pentru fiecare. Dacă suntem conştienţi că Hristos S-a născut „astăzi” atunci nu avem decât să lăudăm, să cântăm şi să ne bucurăm aşa cum ne îndeamnă un alt colind vechi, sfânt şi bun. Naşterea Domnului să fie cu bucurie!