Sfintele slujbe ale Bisericii (III)

Miezonoptica şi Utrenia 

Slujba de la Miezul nopţii întâlnită în Ceasloavele vechi şi sub denumirea de Polunoşniţă este, după cum arată numele, slujba săvârşită la miezul nopţii. Sunt mănăstiri care mai păstrează rânduiala săvârşirii acestei slujbe la miezul nopţii, dar de obicei se săvârşeşte dimineaţa înainte de slujba Utreniei. Sunt şi biserici de enorie în care, duminica dimineaţa înainte de utrenie, se săvârşeşte slujba Miezonopticii. 

Slujba Miezonopticii este expresia concretă a nevoinţelor monahale, a experienţei trezviei şi a neîncetatei lupte duhovniceşti pe care fiecare credincios este chemat să o ducă cu sine însuşi. De asemenea simbolizează cântarea şi lauda neîncetată pe care Sfinţii Îngeri le aduc în ceruri Prea Sfintei Treimi, prin aceasta fiind şi noi îndemnaţi la pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu. De aceste năzuinţe ascetice nu trebuie să fie străin nici mireanul pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este dăruită de către Dumnezeu, cu dragoste, tuturor. Miezonoptica exprimă practic şi cuvintele înţeleptului Solomon „eu dorm, dar inima mea veghează” (Cîntarea Cîntărilor 5, 2).  De asemenea slujba Miezonopticii aduce aminte şi de îndemnul Sfântului Apostol Petru: „Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, căruia staţi împotrivă, tari în credinţă …” (I Petru 5, 8-9). Această slujbă aminteşte şi de nevoinţa creştinilor din primele veacuri care se adunau noaptea pentru săvârşirea serviciului divin public. „Din punct de vedere simbolic, Miezonoptica ne aduce aminte de începutul Patimilor Domnului, mai ales de rugăciunea Sa cu sudori de sânge din grădina Ghetsimani, urmată de prinderea şi ducerea Lui în faţa arhiereului Ana, care a avut loc în noaptea trădării, după Cina cea de taină”(Preot Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica specială, p. 110).

 

Cântarea dimineţii

Utrenia este slujba săvârşită dimineaţa. Cuvântul este de origine slavonă, provenit din utro care înseamnă dimineaţă şi care, la rândul său, traduce cuvântul grecesc ortros, de unde şi denumirea de Ortrină dată acestei slujbe în unele cărţi de cult mai vechi. Întrucât se săvârşeşte dimineaţa se poate spune că Utrenia este prelungirea în serviciul divin public a rugăciunilor de dimineaţă. Aici credincioşii îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru noaptea care a trecut şi îi cer în acelaşi timp ajutorul pentru a trăi cuviincios ziua care urmează. Bucuria de a vedea din nou lumina zilei este exprimată de către întreaga comunitate prin rugăciunile Utreniei. În comunităţile parohiale Utrenia este slujba care se săvârşeşte, de regulă, înainte de Sfânta Liturghie. De asemenea ca slujbă a dimineţii Utrenia „închipuie, în general, începutul sau zorile creştinismului ivirea luminii sau a revelaţiei dumnezeieşti care a urmat după noaptea întunericului, a păcatului şi a necunoştinţei” ( Preot Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica specială, pag. 136). Pentru faptul că se săvârşeşte, în bisericile parohiale, înainte de începerea Sfintei Liturghii, slujba Utreniei, prin psalmii săi, prin canoane şi citirea din sfintele evanghelii, prin pomenirea Maicii Domnului, este o pregătire pentru credincioşi în vederea participării la Liturghie.