Sfaturi duhovniceşti

Să ai totdeauna mintea la Dumnezeu, în somn şi în stare de veghe, la mâncare şi în convorbiri, în lucrul mâinilor şi în orice altă faptă, după cuvântul proorocului: „Am văzut pe Domnul înaintea mea pururi”. Dar să te socoteşti pe tine mai păcătos decât tot omul. Petrecând timp îndelungat în acest gând, se va ivi în înţelegerea ta o luminare vie asemenea unei raze. Şi cu cât o vei cere mai mult, cu mai multă luare-aminte şi cu o cugetare neîmprăştiată, cu osteneală multă şi cu lacrimi, cu atât ţi se va arăta mai strălucitoare. Iar arătându-ţi-se, o iubeşti. Iar iubind-o, te curăţeşti. Iar pe cel ce-l curăţeşte, pe acesta îl face în chipul lui Dumnezeu, luminându-1 şi învăţându-1 să deosebească binele de rău. Dar să ştii, frate, că e nevoie de multă osteneală, ajutată de Dumnezeu, ca să se sălăşluiască aceasta în sufletul tău şi să lumineze în el ca luna întunericul nopţii. Mai trebuie să fii atent şi la atacurile gândurilor de slavă deşartă şi de închipuire de sine; şi să nu osândeşti pe cineva, văzându-1 că face ceva ce nu se cuvine. Căci dracii văzând sufletul eliberat de patimi şi de ispite, prin sălăşluirea harului, aruncă în el unele ca acestea. Dar ajutorul de la Dumnezeu să fie în tine împreună cu pocăinţa neîncetată şi cu copleşire de lacrimi. Ia seama însă să nu pătimeşti ceva din multa bucurie şi pocăinţă. De aceea să nu socoteşti că acestea sunt din osteneala ta şi nu din harul lui Dumnezeu. Căci atunci se vor lua de la tine şi le vei căuta mult în rugăciune şi nu le vei afla; şi vei cunoaşte ce dar ai pierdut.

Să nu ne lipsim de har
Dar fă, Doamne, să nu ne lipsim niciodată de harul Tău. Însă de ţi se va întâmpla aceasta, frate, aruncă asupra lui Dumnezeu neputinţa ta şi, ridicându-te şi întinzând mâinile, roagă-te, zicând aşa : „Doamne, miluieşte-mă pe mine păcătosul şi neputinciosul şi nenorocitul şi trimite peste mine harul Tău. Vezi, Doamne, la ce neputinţă şi gânduri m-au adus multele mele păcate. Deşi voiesc, Doamne, să socotesc pierderea mângâierii ca venită de la draci şi din mândrie, nu pot, căci ştiu că cei ce împlinesc voia Ta se împotrivesc acelora. Dar eu care împlinesc în fiecare zi voia lor, cum nu voi fi ispitit de ei? Sunt ispitit fără îndoială de multele mele păcate. Şi acum, Doamne, Doamne, dacă e cu voia Ta şi spre folosul meu, să vină iar harul Tău în robul Tău, ca, văzându-1 pe acesta, să mă bucur întru pocăinţă şi plâns, luminat de raza pururea luminoasă a acestuia, păzit de gândurile murdare şi de tot lucrul rău şi de toate greşelile mele, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă.
Şi astfel să primesc, Doamne, plinătatea îndrăznirii către Tine, în necazurile ce vin asupra robului Tău de la draci şi de la oameni şi să primesc şi tăierea voii mele, cunoscând bunătăţile care aşteaptă pe cei ce Te iubesc pe Tine, Doamne. Căci Tu ai zis, Doamne, că „cel ce va cere va lua şi cel ce caută va afla şi celui ce bate i se va deschide”. Pe lângă acestea, frate, stăruie rugându-te în cugetul tău, şi în celelalte toate câte ţi le va da ţie Dumnezeu, nemoleşindu-te din pricina trândăviei. Şi Dumnezeu cel bun nu te va părăsi…
…Dacă în vreme ce te rogi, îţi vine vreo frică, sau vreo lovitură, sau străluceşte vreo lumină, sau se întâmplă altceva, să nu te tulburi. Ci stăruie şi mai întins în rugăciune. Căci se iveşte o tulburare drăcească sau vreo frică sau vreo ieşire din sine (extaz), ca slăbind să laşi rugăciunea şi ca, ajuns la un astfel de obicei, să te facă pradă lui. Dar dacă săvârşind rugăciunea, îţi străluceşte vreo lumină cu neputinţă de tălmăcit,şi sufletul ţi se umple de o bucurie negrăită şi de dorinţa celor mai înalte şi încep să-ţi curgă lacrimile însoţite de pocăinţă, cunoaşte că aceasta este o vizită dumnezeiască şi un ajutor dumnezeiesc. Şi dacă rămâne mult, ca să nu-ţi vină ceva mai mult decât aceasta, prin faptul că eşti stăpânit de lacrimi, îndreaptă-ţi mintea spre ceva din cele trupeşti şi prin aceasta te vei smeri. Dar ia seama să nu părăseşti rugăciunea de frica vrăjmaşilor, ci aşa cum în cazul când se sperie copilul de nişte mormoloci, se refugiază în braţele mamei sale, aruncând frica de ei, aşa şi tu, alergând prin rugăciune la Dumnezeu, scapă de frica lor.