Sfântul Mucenic Lup

În cetatea Novae de lângă Dunărea de Jos a trăit în smerenie şi apăsătoare sclavie Sfântul Mucenic Lup, care, devenind creştin, a suferit şi a fost ucis pentru credinţa lui.
Acest smerit şi neînfricat mărturisitor al credinţei în Cel răstignit şi înviat din morţi trăia ca sclav şi împilat de nedreptăţile celor bogaţi şi puternici. El avea însă nădejdea celor făgăduite de Cel ce a venit să binevestească săracilor, să propovăduiască robilor dezrobirea, să slobozească pe cei apăsaţi (Luca 4, 18) şi Care a spus că „cei săraci cu duhul vor fi fericiţi, căci a lor este împărăţia lui
Dumnezeu” (Luca 6, 20).
Lup era sortit - după rânduiala societăţii romane - să aparţină clasei sclavilor, care nu se bucurau de protecţia legilor, nu aveau nici un drept şi erau apăsaţi de munci grele şi de lipsuri. De aceea, erau înglodaţi în multe îndatoriri, năpăstuiţi şi chiar omorâţi fără nici o consecinţă legală. Din această stare de asuprire şi umilinţă, Lup a fost ridicat de Hristos, Prietenul celor năpăstuiţi, la adevărata libertate, fericire şi bucurie. El a devenit prieten al Acestuia, căci L-a iubit până la a-şi da viaţa pentru El (cf. Ioan 15,13,14).
Astfel, din întunericul robiei şi apăsării pământeşti, Lup s-a ridicat la fericirea şi lumina cea pururea fiitoare şi acolo se roagă neîncetat pentru cei obidiţi, ca şi pentru mântuirea tuturor. El a ajuns aici prin sângele său pe care la afierosit ca jertfă curată Creatorului a toate. Căci a fost străpuns fără milă de ascuţişul sabiei păgâneşti, la porunca conducătorilor asupritori, în ziua de 23 august, anul 304, care a devenit ziua naşterii sale pentru viaţa cea plină de dreptate şi de frăţietate în împărăţia cerească. Mucenicul Lup a trecut astfel de la asuprire şi nedreptate la iubirea şi dreptatea în Raiul desfătării. Cinstirea lui s-a făcut mereu în cetatea Novae şi în împrejurimi cu multă evlavie de către populaţia creştină daco-romană. La sărbătoarea lui luau parte şi creştinii din clasele de jos, precum şi cei din înalta conducere. Astfel, ni se relatează că pe la sfârşitul veacului al VI-lea prinţul Petru, fratele împăratului bizantin Mauriciu (582-602), a vizitat cetatea Novae, unde a ajuns tocmai în ziua sărbătoririi cu multă evlavie şi strălucire a smeritului Mucenic Lup, care a trăit şi s-a jertfit pentru Hristos, Părintele săracilor, în această cetate. Cinstirea Sfântului Mucenic Lup este însemnată în puţine cuvinte şi în mineiele româneşti, la
23 august.
Sfântul Mucenic Lup i-a slujit o perioadă Sfântului Dimitrie, care i-a încredinţat toată averea sa. Sfântul Mucenic Lup nu a vrut să se bucure însă de ea şi a împărţit-o săracilor.
Când ostaşii au străpuns în temniţă trupul Sfântului Dimitrie, Sfântul Mucenic Lup i-a luat haina plină de sânge şi inelul pe care l-a înmuiat în sângele stăpânului său şi, graţie acestor două obiecte, a început să facă minuni. Astfel, reuşea să vindece boli grave şi să alunge duhurile rele.
Într-o zi, Sfântul Mucenic Lup a sfărâmat idolii la care se închinau păgânii. Aceştia au vrut să-l ucidă, însă Dumnezeu le-a întunecat minţile, făcându-i să se taie între ei.
Cu altă ocazie, prigonitorii sfântului au încercat să-l ucidă cu arcul, însă săgeţile se întorceau împotriva lor, rănindu-se unii pe alţii.