Sfântul Mucenic Isihie

Sfântul Isihie era ostaş creştin şi făcea parte din legiunea armatei romane de la Dunăre, staţionată în cetatea Durostor din provincia Moesia Inferior, în timpul împăraţilor Diocleţian şi a ginerelui său, Maximian Galeriu.
A fost întâiul slujitor al palatului împărătesc şi a făcut parte şi din senat. După porunca împăratului ca toţi creştinii care erau în armată, dacă nu se vor lepăda de Hristos, să fie dezbrăcaţi de uniformă şi să petreacă viaţă de rând, Isihie a fost dezbrăcat de veşmintele cele de mult preţ cu care era îmbrăcat, a fost îmbrăcat mai departe cu o haină proastă de lână fără de mâneci şi a fost dus ca să trăiască laolaltă cu femeile. După aceasta, împăratul chemându-l la sine l-a întrebat dacă nu se ruşinează că a fost coborât din cinstea de magistru la felul acela de vieţuire cu totul necinstit, de vreme ce el, ca împărat, nu poate să aşeze pe creştini în vredniciile şi la puterea pe care Isihie o avea mai înainte. Dar sfântul Isihie a spus că cinstea din veacul acesta este trecătoare şi că numai cinstea pe care o are cineva înaintea Domnului Hristos este veşnică şi nesfârşită.
Îndepărtaţi din armată, arestaţi, judecaţi şi condamnaţi la moarte prin decapitare au mai fost şi soldaţii creştini Pasicrate şi Valention, Nicandru şi Marcian, veteranul Iuliu. Sfinţilor Pasicrate şi Valention li s-au tăiat capetele la 24 aprilie, iar Sfântului Iuliu, la 27 mai. În ziua pătimirii veteranului Iuliu, Sfântul Isihie, care se afla la închisoare cu el, i-a adresat următoarea doleanţă: „- Te rog, Iuliu, să împlineşti cu bucurie făgăduinţa ca să primeşti cununa pe care Domnul a promis-o credincioşilor Săi şi aminteşte-ţi de mine. Curând şi eu te voi urma”.
Iar Iuliu, sărutând pe acest ostaş al lui Hristos, l-a sfătuit să păstreze nestinsă făclia credinţei, neîntinându-şi viaţa cu închinarea la idoli şi la poftele lumeşti. L-a asigurat totodată că năzuinţele sale sufleteşti vor fi împlinite în chip desăvârşit în ceruri.
Sfântul Isihie s-a încununat cu moarte martirică la 15 iunie, iar Sfinţii Nicandru şi Marcian, care erau de asemenea închişi, au primit cununa muceniciei înaintea Sfântului Isihie, la 8 iunie 298.