Sfântul Ioan de la Râşca şi Secu

Sfântul Ioan s-a născut într-un sat smerit din Vrancea, în familia răzeşilor Gheorghe şi Anastasia. Monahul nevoitor Varlaam Moţoc, care avea să devina mitropolit al Moldovei, ruda cu Sfantul Ioan, se retrăsese deja de ceva vreme în Mânăstirea Secu. Aflând că tânărul îşi dorea viaţă monahală, Sfântul Varlaam l-a luat pe acesta şi l-a dus la Mânăastirea Râşca. Aici, în anul 1630, tânărul a fost tuns în monahism, de către egumenul Agafton, primind numele Ioan. În obştea monahală de la Râşca, nevoitorul Ioan avea să vieţuiască aproape 18 ani.

În anul 1632, Sfântul Varlaam este ales mitropolit al Moldovei, chilia sa de la Mânăstirea Secu rămânând nelocuită. După o perioadă, mitropolitul îl cheama pe Sfântul Ioan în obştea monahală de la Mânăstirea Secu, aşezându-l în fosta sa chilie.

În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu al Moldovei, sfătuit fiind de mitropolitul Varlaam, înfiinţează în cetatea Neamţ o micută mânăstire, închinată Sfântului Ierarh Nicolae. În acest nou loc de slujire, mitropolitul îl va aşeza pe Sfântul Ioan de la Râşca şi Secu, care va stărui în învăţătură şi în slujbe.

În anul 1650, Sfântul Ioan o va boteza pe fiica armaşului Joldea; acestei fete îi va fi şi duhovnic, până la varsta de 16 ani, pentru că mai apoi, ea să se retragă în codrii Neamtului, în aspra nevoinţă şi rugăciune; această fată a fost Sfanta Cuvioasă Teodora de la Sihla.

Spre sfârşitul anului 1657, Sfântul mitropolit Varlaam avea să treacă la cele veşnice, la căpătâiul său aflându-se Sfântul Ioan, care îl va şi înmormânta, în zidul de miază-zi al bisericii din Mânăstirea Secu. În locaşul din cetatea Neamţ, Sfântul Ioan va sluji până în anul 1665. Mai apoi, vreme de un an, el va fi rânduit egumen, în Mânăstirea Secu.

În anul 1667, Sfântul Ioan este rânduit episcop, fiind hirotonit pe seama Episcopiei de Huşi. Vreme de şapte ani, întâmpinând multe greutăţi, Sfântul Ierarh Ioan a slujit cu toată puterea pe cei păstoriţi, făcând milostenii şi mângâind pe cei bolnavi. În această perioadă, el s-a împrietenit cu Sfântul Dosoftei al Moldovei, aflat pe atunci în scaunul episcopal din Roman.

Începand cu anul 1674, Sfântul Ierarh Ioan va fi rânduit ca episcop de Roman, unde va sluji până în anul 1685, când adoarme în Domnul. Episcopul de Roman era unul dintre cei mai de seama ai Moldovei, adesea el fiind numit „arhiepiscop”.

Episcop fiind, Sfântul Ioan s-a îngrijit pe cât a putut să zidească Mânăstirea Mera, aflată în regiunea sa natală, la numai 12 kilometri de oraşul Odobeşti şi la aproape 25 de kilometri de municipiul Focşani. Un ajutor de seamă în această privinţă avea să-l primească de la vornicul Moţoc din Odobeşti, o rudă de-a sa. La mică distanţă se afla Mânăstirea Vărzăreşti, părăsită la acea vreme; în aceasta avea să aşeze câteva maici, până la terminarea noii mânăstiri. Între maicile aduse la Mânăstirea Vărzăreşti s-a numărat şi Cuvioasa Teodora, viitoarea pustnică de la Sihla.

Sfântul ierarh Ioan, de la Râşca şi Secu, a adormit în Domnul în anul 1685. Cel care a condus soborul şi slujba de înmormântare a sfântului a fost Sfântul Dosoftei, pe atunci deja mitropolit al Moldovei. Sfântul Ioan va fi înmormântat la Mânăstirea Secu, lângă mormântul Sfântului Varlaam. După înmormântarea sfântului, rămânând fără duhovnic, mult-nevoitoarea Teodora se retrage în codrii Neamţului, aproape de Schitul Sihla.