Sfântul Ierarh Petru Movilă

Petru Movilă s-a născut la Suceava, în anul 1596, ca fiu al lui Simion Movilă, care va domni mai târziu în Ţara Românească, şi al soţiei acestuia, Marghita, călugărită ulterior sub numele de Melania. Tatăl său a avut ca fraţi pe Ieremia Movilă, domn al Moldovei între 1595-1606 şi pe Gheorghe Movilă, viitorul mitropolit al Moldovei.
După moartea tatălui său, tânărul fiu de domnitor va pribegi, împreună cu mama şi cu fraţii săi în Ţara Românească, după care se vor aşeza definitiv în Polonia. Învăţătura şi-o va începe în casa părintească, apoi o va continua la vestita şcoală a „Frăţiei” ortodoxe din Lvov (Lemberg) şi la Academia Zamoiska din Zamosč. Acolo studiază limbile latină, greacă, slavonă şi polonă, la care se adăugau discipline standard din vremea respectivă: gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia. A studiat în limba latină şi la Sorbona. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, şi-a însuşit mânuirea armelor şi a luat parte la două lupte ale polonilor împotriva turcilor, la Ţuţora (1620) şi Hotin (1622).
Datorită unei chemări lăuntrice, dar şi sub înrâurirea stareţului mânăstirii Pecerska, arhimandritul Zaharia Kopâstenski, a hotărât să se călugărească. Astfel, după ce se va pregăti, începând din 1622, duhovniceşte la moşia sa din Rubiejovka, unde a zidit şi o biserică cu hramul Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, va fi tuns în monahism, la Lavra Pecerska, după anul 1625. În toamna anului 1627 a fost ales egumen al mănăstirii, la vârsta de 31 de ani. Situaţia ortodoxiei în acea perioadă era tulbure din cauza încercărilor de catolicizare a nobilimii. Însă, prin activitatea sa depusă timp de cinci ani ca egumen, Petru Movilă a reuşit să ridice prestigiul cultural şi bisericesc al mănăstirii la un nivel necunoscut până atunci. Astfel, s-a ocupat de restaurarea şi înfrumuseţarea mănăstirilor şi a peşterilor în care se găseau moaşte de sfinţi şi a continuat activitatea tipografică a înaintaşilor săi, dând la lumină mai multe cărţi de slujbă şi de învăţătură.
Arhimandritul Petru a desfăşurat o bogată activitate bisericească şi culturală, continuând să tipărească mai multe cărţi care aveau rostul de a apăra Ortodoxia în fata prozelitismului catolic. Pune bazele unui colegiu, întâi la Lavra, apoi la Mănăstirea Bratska, din care se va dezvolta vestita Academie Duhovnicească de la Kiev, în 1633. A pus la dispoziţia Academiei şi domeniile sale de la Rubejovka, pe care le cumpărase încă înainte de călugărie.
Semnează la 16 august 1628 declaraţiile Sinodului Eclesiastic de la Kiev, în care erau condamnaţi clericii care au aderat la Uniaţia din 1596. A sprijinit alegerea ca Rege al Poloniei a lui Wladislav I, în 1632, care a recunoscut drepturile eparhiilor Ortodoxe din Mitropolia Kievului şi a menţinut „Frăţiile Ortodoxe”.
Murind bătrânul mitropolit Iov Boreţki, Bunul Dumnezeu a rânduit ca arhimandritul Petru să fie ales ca Mitropolit al Kievului, Haliciului (Galiţia) şi a toata Rusia (Mica, n.n.); aceasta datorită originii sale voievodale, dar mai ales pregătirii sale teologice şi sprijinului celor care îl cunoştea şi care vedeau în el salvarea Ortodoxiei ameninţată de iezuiţii latini. Hirotonia în arhiereu a avut loc la 28 aprilie 1633 având în fruntea soborului pe patriarhul Teofan al Ierusalimului ca delegat al lui Kiril Lukaris, patriarhul ecumenic de atunci. Ca Mitropolit al Bisericii Ortodoxe ucraino-ruse din Polonia, timp de 13 ani, a desfăşurat o intensa activitate bisericească şi culturală, mai ales în domeniul tipăririi de cărţi bisericeşti, cunoscându-se peste 50 de cărţi îngrijite de el. Printre cărţile de slujbă, cea mai importanta este Evhologhionul sau Trebnicul (1646), care conţine o parte originală şi anume, explicarea sensurilor liturgice şi dogmatice ale slujbelor, precum şi felul cum sa se pregătească preoţii pentru săvârşirea lor. Alte cărţi de slujba, tipărite de el sunt Liturghierul (1629), Evangheliarul (1636), Apostolul (1638), Psaltirea (1640), etc. Dintre cărţile de apărare a Ortodoxiei amintim Lithos (1644) în care combate primatul papal şi Filioque printr-o expunere irenică şi obiectivă a dogmelor ortodoxe.
A decedat la 22 decembrie 1646, fiind îngropat în biserica mare a Mănăstirii Pecerska. Întreaga avere a dat-o pentru restaurarea de biserici şi înfiinţarea de şcoli.
Pentru deosebitele sale merite, Mitropolitul ortodox român Petru Movila al Kievului a fost canonizat de Biserica Ortodoxă din Ucraina în luna decembrie 1996 stabilindu-se ca zi de prăznuire data de 31 decembrie. La festivităţi a participat şi o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Române, condusa de Mitropolitul Nestor al Olteniei. Festivităţile au început la Bucureşti, au continuat la Suceviţa şi la Chişinău şi s-au încheiat la Kiev, cu o sesiune academica şi bisericeasca. În octombrie 2002, Biserica Ortodoxă Română recunoaşte oficial Canonizarea Sf. Ierarh Petru Movilă şi îl trece şi în Calendarul său la data de 22 decembrie – ziua trecerii sale la Domnul. În ciuda criticilor aduse acestui dascăl profetic şi apostolic al Bisericii Ortodoxe din Ucraina din sec. XVII, Sf. Ierarh Petru Movilă este recunoscut de toţi ca un mare apărător al credinţei ortodoxe şi luptător împotriva uniatismului.