Schitul Pătrunsa

Schitul Pătrunsa este un locaş monahal ortodox de o frumuseţe aparte. Schitul, cu obşte de călugări, se află aşezat la o distanţă de numai 7 kilometri de comuna Bărbăteşti, în judeţul Vâlcea. De pe drumul naţional DN 67, care leagă între ele localităţile Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu, pe la kilometrul 30, se face dreapta, la Bărzeşti, pe drumul judeţean DJ 646E, cale de vreo 8 kilometri. Mai apoi, o cărare de 4 kilometri urcă lin spre schitul retras.
Vechiul schit a fost construit în 1740 de către Episcopul Climent al Râmnicului în amintirea faptului că aici a fost născut de mama sa Paraschiva Modoran din Pietrarii de Jos, fugară peste munte de frica unei invazii turceşti, adăpostindu-se la poalele muntelui Buila, în locul numit astăzi Pătrunsa. Schitul a fost distrus în urma căderii unei stânci, acesta fiind refăcut în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, de către postelnicul Dumitru, protopopul Pietraru şi postelnicul Ion Bărbătescu.
În anul 1895, schitul de la Pătrunsa a fost iarăşi părăsit şi lăsat fără slujitori. Obştea monahală a renăscut pe aceste locuri abia între anii 1934-1935, biserica schitului fiind resfinţită în ziua de 23 august 1936, prin truda ieromonahului Veniamin Grigorescu.
Actuala biserică datează din secolul al XIX-lea, iar pictura este lucrată în stil Brâncovenesc, cu influenţe populare.  Biserica are două hramuri, şi anume: Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Ioan Teologul şi Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Biserica a suferit modificări în 1963 şi 1977 când a fost construită casa stareţului Veniamin Grigorescu (1935-1975) şi Paul Niculescu (1975-1990), atunci fiind închis pridvorul şi biserica acoperită cu tablă.
Biserica vechiului schitul se păstrează astăzi în stare bună şi este declarat monument istoric.
Între anii 2002-2005, prin purtarea de grijă a Preasfinţitului Părinte Gherasim, Episcopul Râmnicului, s-a ridicat o nouă biserică.
Viaţa monahală de aici este austeră şi binecuvântată de Dumnezeu cu multe bucurii duhovniceşti, iar cei care ajung aici pot simţi viaţa isihastă şi pot trăi cu adevărat clipe de înălţare duhovnicească.