Săracul cel înţelept (poveste populară)

Trăiau odată într-un sat doi fraţi, unul foarte bogat şi altul sărac, de n-avea ce pune în gură el şi ai lui.
Într-o zi, se pripăşi în ograda celui sărac, nu ştiu de unde, o gâscă. Întrebă la vecini, întrebă în sat, dar degeaba, nu găsi stăpânul gâştii. Aşa că rămase a lui.
Se gândi omul: „Gâscă am, dar n-am pâine. Am s-o duc fratelui meu cel bogat, să capăt pe ea pâine”. Aşa şi făcu.
Bogatul o primi, dar zise:
– Să ne-o împarţi chiar tu, la toţi cei şase din casă, aşa ca fiecare din noi să fie mulţumit.
Săracul fripse gâsca şi se duse cu ea la fratele cel bogat. Zise:
– Capul gâştei se cuvine ţie, frate, pentru că tu eşti capul familiei. Ţie, care eşti stăpâna gospodăriei şi stai mai mult acasă, îţi dau târtiţa. Voi, feciorilor - care erau doi - umblaţi de ici colo, aşa că meritaţi picioarele păsării, iar voi, fetelor - care erau tot două - într-o bună zi o să zburaţi de la casa părintească, atunci când vă veţi mărita, deci trebuie să vă dau aripile. Acum, după ce v-aţi luat fiecare partea care vi se cade, restul mi se cuvine mie, pentru că sunt sărac lipit pământului.
Bogătanul socoti că împărţeala a fost făcută pe drept şi-i dădu pâine cât ceru săracul.
Auzi de această întâmplare unul care avea cinci gâşte. Ce-şi zice el?
„Ia să le duc eu bogatului, să capăt pe ele de cinci ori mai multă pâine!”
Zis şi făcut. Plecă el cu gâştele, să facă schimbul. Cel bogat se învoi să-i dea pâine pentru cele cinci  gâşte, dar îi spuse:
– Vezi, noi suntem şase suflete în casa aceasta. Împarte gâştele la toţi cei şase din casă şi vei fi răsplătit cu câtă pâine vei cere.
Încercă omul în fel şi chip, dar cum să împarţi cinci gâşte la şase oameni. Atunci omul cel bogat îi spuse:
– Cheamă pe fratele meu cel sărac de alături, că el o să se priceapă la treaba asta.
Se duse cel cu gâştele şi chemă pe sărac. Şi el începu împărţeala.
Chemă întâi pe frate-su cu nevasta şi, dându-le o gâscă, le zise:
– Voi doi şi cu această gâscă faceţi taman trei. Mai luă o gâscă şi chemă pe cei doi feciori:
– Voi doi şi cu gâsca asta faceţi trei.
Apoi chemă şi fetele. Mai luă o gâscă şi le zise:
– Voi două şi astă gâscă faceţi exact trei. Se uită apoi la gâştele rămase şi mai zise:
– Gâştele astea două şi cu mine unul, nu fac mai mult decât trei.
Şi luându-le la subsuoară, plecă acasă. Ceilalţi se uitară unul la altul, dar niciunul nu a avut curajul să zică ceva de împărţeală, ba mai mult, se minunară de înţelepciunea săracului.