Samuraiul lui Hristos

„Sperăm ca beatificarea să poată avea loc în 2017. Şi sperăm cu toată inima ca Sfântul Părinte să poată veni în Japonia cu acea ocazie”, este dorinţa exprimată de Episcopul Isao Kikuchi de Niigata la vestea că Sfântul Scaun a aprobat beatificarea lui Takayama Ukon, numit „samuraiul lui Hristos”. Justo Takayama Ukon (1552-1615) a fost un feudatar şi samurai care, aşa cum au explicat prelaţii niponi, a preferat „drumul strâmt”, alegând să parcurgă în viaţa sa calea urmării lui Hristos, sărac, ascultător şi răstignit. Ukon a renunţat la o poziţie socială de rang înalt, la titlul nobiliar şi la bogăţie, numai pentru a rămâne fidel lui Hristos şi Evangheliei.
„Istoria sa şi mărturia sa reprezintă un far de speranţă pentru comunitatea noastră catolică din Japonia”, a explicat Episcopul Kikuchi. „Takayama nu şi-a pierdut credinţa, deşi a înfruntat în viaţa sa pierderea status-ului său, a mândriei sale, chiar a patriei”. „Astăzi, într-o societate şi o cultură puternic relativistă ca aceea japoneză, majoritatea populaţiei cu greu aderă la o credinţă. Takayama ne arată cum putem trăi în Japonia modernă”, a reafirmat el.
„Dacă Papa Francisc ar putea să vină ca să celebreze beatificarea în Japonia, cred că s-ar putea întâmpla ceva. Cred că ar atrage o atenţie aşa de puternică din partea întregii naţiuni încât ar putea provoca un val de reflecţie în conştiinţe, de aprofundare şi de schimbare”, şi-a exprimat Episcopul speranţa. Ukon este primul catolic japonez care, fără a face parte dintr-un grup de martiri, a determinat Conferinţa Episcopală să se angajeze pentru canonizarea sa. Astăzi Episcopii repropun viaţa sa catolicilor, turmă mică de circa 450.000 de suflete, 0,3% pe teritoriul naţional cu o populaţie de 127 de milioane de locuitori.
Născut dintr-o familie de proprietari de pământuri, Ukon s-a convertit la creştinism la 12 ani, când a intrat în contact cu misionarii iezuiţi, mergând pe urmele tatălui său. Când shogunul Toyotomi Hideyoshi a ajuns la putere, consilierii săi l-au invitat să interzică practicarea creştinismului. Toţi marii feudatari au acceptat dispoziţia, în afară de Ukon. A pierdut proprietăţile sale, funcţia sa, statusul său social, onoarea şi respectabilitatea. A devenit un vagabond şi a fost constrâns la exil. Cu alţi trei sute de creştini japonezi a fugit la Manila unde, după numai patruzeci de zile de la sosire, îmbolnăvindu-se, a murit la 4 februarie 1615.
Creştinii japonezi au încercat să îl ducă la gloria altarelor deja în secolul al XVII-lea, însă politica izolaţionistă a ţării i-a împiedicat pe investigatorii canonici să adune probele necesare pentru a-i atesta sfinţenia. După trei sute de ani, în 1965, Episcopii japonezi au relansat cu putere viaţa „samuraiului lui Hristos”, încheind în 2013 procesul diecezan şi prezentând la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor documentaţia pentru a-l declara fericit.
Ukon este considerat „martir” chiar dacă nu şi-a vărsat sângele în timpul valului de persecuţii anti-creştine violente care timp de aproape 300 de ani au marcat Ţara Soarelui Răsare. În acea lungă perioadă istorică a avut loc fenomenul aşa-numiţilor „kakure kirishitan”, „creştini ascunşi” din Japonia: acei credincioşi care, după 250 de ani de persecuţii, la jumătatea secolului al XIX-lea, au ieşit din clandestinitate şi au mărturisit credinţa lor.
În martie anul trecut Biserica locală a celebrat a 150-a aniversare a acelui eveniment şi cu acea ocazie Papa Francisc a scris o scrisoare, aducând omagiu „celor care au ţinut aprinsă o luminiţă de credinţă în secolele întunecate”. Astăzi istoria lui Justo Takayama Ukon îmbogăţeşte această naraţiune, dând mărturie că sfinţenia este posibilă şi fără a fi ucişi.