Să petreceţi Naşterea Domnului Iisus Hristos cu pace şi bucurie

Este ultima duminică înainte de Crăciun! Mai este o săptămână şi vine Nnul Nou! Doamne, cum mai zboară timpul! Ca în fiecare an, şi anul acesta, parcă suntem copleşiţi de câte am mai vrea să facem, încât anul nou să ne găsească cu mai multe împliniri. Sperăm ca printre atâtea pregătiri să putem fi cuprinşi de spiritul Crăciunului. Pe an ce trece emoţia sărbătorii este din ce în ce mai firavă. Facem tot felul de eforturi şi fără prea multe rezultate. În ziua de azi sunt atâtea ornamente pentru împodobit bradul şi casa, pentru a aduce mai aproape spiritul sărbătorii. Moş Crăciun are multe posibilităţi să aleagă darul potrivit pentru fiecare, încât emoţia întâlnirii cu darul să ne umple de bucurie. Colindele sunt din ce în ce mai bine interpretate şi le putem auzi la noi în casă, cântate de cete frumoase şi experimentate în tehnici melodice. Bucatele, cu specific de Crăciun, rareori lipsesc de pe masa noastră şi au toate mirodeniile şi miresmele specifice. Cu toate acestea, bucuria sărbătorii este din ce în ce mai firavă. Mulţi tânjim după vremurile în care destule din cele enumerate mai sus lipseau dar, trăiam o emoţie sfântă a Crăciunului.
Ceva lipseşte şi parcă nu ne dăm seama ce! Ne trecem în revistă toate ingredientele unei sărbătorii fericite şi nu pare să fi uitat ceva. Cu toate acestea nu suntem cuprinşi de spiritul Crăciunului.
Cred că problema cea mare este că noi căutăm să realizăm o atmosferă de sărbătoare, prin cele materiale, uitând de suflet, de aceea nu mai găsim emoţia, care este parte a sufletului.

Hristos se naşte, slăviţi-l! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!
Însăşi Moş Crăciun a avut această problemă şi s-a vindecat la Naşterea Mântuitorului în grajdiul său. Acest personaj, credea că bucuria se alimentează din bogăţiile materiale. După ce Pruncul Iisus la luminat, ca un pedagog desăvârşit, de această perspectivă amăgitoare şi tristă, în fiecare an dă daruri copiilor cuminţi. Se pare, că boala veche a Moşului ne cuprinde şi pe noi. Pentru a scăpa anul acesta, Iisus Hristos este gata să se nască în sufletul nostru, rece ca o peşteră. Pentru aceasta este potrivit să facem în noi o schimbare. Poate ar trebui să nu mai privim cu atâta ardoare la ce dar frumos are să ne aducă moşul sub brad, ci la Naşterea lui Dumnezeu în trup uman, chiar în trupul nostru.
Cred că, dacă sărbătoarea nu ar mai fi una a cadourilor, aduse probabil de un bătrân în haine roşii, cu guleraş alb, ci a întâmpinării Pruncului din Betleem, sufletul se va umple de emoţie sfântă. Abia atunci bucatele vor avea o aromă încântătoare, colindele vor fi fermecătoare, chiar cântate de interpreţi fără experienţă, iar darul cel mai simplu va fi fermecător. Cu sufletul plin de bucuria Naşterii Domnului, fiecare decor al casei, specific sau nu pentru această perioadă, va căpăta o deosebită frumuseţe. Cred că, dacă mutăm greutatea sărbătorii de pe umerii lui Moş Crăciun pe umerii pruncului care vrea să se nască în ieslea sufletului, totul se poate rezolva şi mai ales bucuria evenimentului ne va cuprinde.
Putem începe aceasta, prin a dori celorlalţi să petreacă Naşterea Domnului Iisus Hristos cu pace şi bucurie, nu un Crăciun Fericit.Pr.