Rugăciunea tămăduitoare

Citeam, nu demult, într-o carte, despre câteva modalităţi de activare pozitivă a creierului. Prima dintre ele era considerată a fi rugăciunea despre care autorii spun că influenţează într-o măsură mare activitatea creierului  într-un mod pozitiv. Rugăciunea, privită ca informaţie, aduce o stare de bine asupra întregii fiinţe. Rugăciunea este în esenţă comunicare si noi ca oameni dorim să comunicăm cel mai mult atunci când suntem nevoiţi sa trăim pentru anumite perioade stări sufleteşti de o intensitate mult prea mare. Ne comunicăm unii altora atât durerea cât si tristeţea, bucuriile sau necazurile, deoarece comunicarea ne face părtaşi într-un mod viu si deplin conştient firii umane. Comunicare cu ceilalţi ne induce o stare pozitivă generală. Atunci, rugăciunea care este comunicare cu Cel ce ne-a adus la viaţă, cu Dumnezeul cel viu, ne transmite o stare pozitivă mult mai temeinică. Nu degeaba se spune că mintea se odihneşte în rugăciune! Avem nevoie mai mult decât oricând de această odihnă a minţii, într-o lume in care suntem supuşi cu toţii tumultului informaţional. Prin rugăciune limpezim si apele, adică lămurim lucrurile astfel încât să putem diferenţia în mod clar adevărul de minciună. Mintea se păstrează sănătoasă si printr-un program de rugăciune concret, dar si un simplu „Doamne miluieşte!” poate aduce pacea interioară de care avem atât de multă nevoie.