Rugăciunea preoțior pentru credincioși

Când corabia ajunge jucăria valurilor, dacă are cîrmaci, acesta prin înţelepciunea dată lui de Dumnezeu, o scapă şi călătorul se veseleşte de scăparea ei. La fel pe bolnav nu puţin îl veseleşte amintirea doctorului, mai ales a priceperii lui. Iar pe cel primejduit în călătoria lui de tîlharii care s-au năpăstit asupră-i, nu-l întăreşte oare glasul paznicilor şi mai ales arătarea lor? Şi dacă acestea sunt aşa, cu cât mai multă bucurie nu trebue să prilejuiască rugăciunea stăruitoare către Dumnezeu, care a zis: ,,Rugaţi-vă unii pentru alţii ca să vă vindecaţi”. (Iacob 5, 16). Şi când însuşindu-şi ei boala mădularului lor, strigă către Iisus, Stăpînul lor, zicând cu lacrimi prea dulci: „Stăpâne, milueşte-ne că pierim” (Lc. 8,24; Mt. 8,25), cum n-ar aduce aceasta bucurie celui ce aude că „mult poate rugăciunea lucrătoare a dreptului” (Iac. 5, 16)? Să nu ne oprim deci să-i chemăm pe ei să se roage pentru noi. Căci chiar dacă am fi nevrednici, El ia faţa robilor Săi cum a şi făcut-o . „Şi va face voia tuturor celor ce se tem de El”. (Ps. 144, 19). De multe ori, frate, când tâlharii aud răspunsurile şi glasul celor mai tari, fug. La fel când aud tâlharii spirituali răspunsurile şi glasul celor mai puternici, a celor care aud de la Stăpânul şi Căpetenia lor Iisus: „îndrăzniţi, că Eu am biruit lumea” (Io. 16, 33) şi: „Iată v-am, dat vouă puterea să călcaţi peste şerpi şi scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului şi nimic nu vă va vătăma” (Lc. 10, 19), fug cu cutremur, ruşinându-se. Să le cerem deci, șI sfinților, să se roage pentru noi şi ni-i vom face familiari. Şi nu puţin vom folosi de la ei. Roagă-te, deci, şi pentru mine, ca şi eu să fac aceasta , dacă nu pune stăpânire peste mine lucrarea celui de-a stânga. Domnul cu tine. Amin.