Rotbavul în sărbătoare

În Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic mulţime de credincioşi s-au adunat în localitatea Rotbav, unde Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, alături de un sobor de preoţi, printre care s-a aflat şi părintele protopop, dr. Sorin Şerban, a târnosit biserica din localitate.
În cuvântul de învăţătură, IPS Mitropolit Laurenţiu a tâlcuit Evanghelia duminicală şi i-a felicitat pe credincioşi, preotul paroh şi autorităţile locale pentru eforturile depuse.
Satul Rotbav este aşezat în partea de nord a Depresiunii Bârsei, pe malul stâng al Oltului, la 23 kilometri de Braşov, pe şoseaua Braşov - Târgu Mureş. Denumirea satului vine de la cuvântul săsesc „rotbach” care înseamnă malul roşu. Saşii colonizaţi după 1211 în Transilvania, au găsit aici un pământ fertil şi şi-au desfăşurat activitatea împreună cu românii băştinaşi. Populaţia satului este (era) formată din români de religie ortodoxă şi saşi de confesiune luterană.
Edictul de toleranţă dat de împăratul Austriei în 1781, dădea dreptul negustorilor de credinţă greco-orientală, ce se stabileau în imperiul Austro-Ungar, să-şi construiască locaşuri de cult, a însufleţit şi inima românilor de aici, pentru a-şi construi o Sfântă Biserică. Încercări s-au făcut între anii 1781-1782, dar au fost opriţi de autorităţile săseşti, pe atunci naţiune privilegiată.
Dându-şi seama de greutăţile în care românii din Rotbav îşi desfăşurau viaţa religioasă, fraţii Ioan şi Constantin Boghici, negustori din Braşov, le-au venit în ajutor.
În anul 1790, au terminat de zidit, pe cheltuiala lor, un sfânt locaş de închinare, care datează şi azi. Această ctitorie este atestată şi de pisania ce se află în tinda bisericii, deasupra uşii de la intrare. Edificarea s-a făcut în timpul păstoririi Preasfinţitului Episcop Nichitici Adamovici, sfinţindu-se cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”.
Biserica este construită în formă dreptunghiulară. Altarul este în formă de semicerc cu plafonul boltit, în care se prelungeşte ogiva ferestrei din faţă.
În partea de nord şi sud are doua firide, încadrate simetric în zid şi prestolul confecţionat din piatră. Altarul este despărţit de naos printr-un iconostas de lemn, pe care sunt pictate în ulei icoane în stil bizantin. Naosul are formă dreptunghiulară, cu plafonul boltit, în care se prelungesc ogivele celor şase ferestre, trei pe o parte şi trei pe alta.
Pronaosul este despărţit de naos prin trei arcade, susţinute de patru pilaştrii, care susţin podişorul confecţionat din lemn.
Tinda situată în partea de vest, are formă dreptunghiulară, cu plafon drept şi susţine turnul în formă pătrată, care se înălţa deasupra uşilor de la intrare.
Acoperişul turnului şi al bisericii are formă piramidală.
Materialul de construcţie folosit este: temelia din piatră, zidurile şi bolta plafonului din cărămidă, iar acoperişul cu ţiglă.
Începând cu anul 2008, în timpul părintelui Liţoiu Mihai, biserica a suferit ample lucrări de renovare: s-a zugrăvit biserica pe exterior, s-a introdus încălzirea centrală pe bază de curent electric, s-a reparat podul bisericii, s-a înlocuit acoperişul. S-a reabilitat şi şcoala bisericii.
În anul 2012 s-a început pictarea bisericii, realizată de pictorul Toma Condrea. În anul 2013 s-a înlocuit gardul de lemn din curtea bisericii cu unul din piatră înlocuindu-se şi poarta din spate. În anul 2014 s-a finalizat pictura bisericii.