Religia şi societatea … civilă!

Se dezbate încă amplu decizia CCR referitoare la obligativitatea întocmirii unei cereri pentru ca elevii, care vor, să poată studia în continuare Religia în şcoală. Între timp lucrurile se mişcă în sens bun dinspre Biserică, dar şi prin părinţii sau diversele asociaţii care susţin educaţia religioasă în şcoli. Oamenii sunt intrigaţi, cei mai mulţi dintre ei nu înţeleg această măsură care bulversează anul şcolar provocând un haos birocratic de nedescris. Însă, atenţionările CCR, acest „semi-zeu” infailibil care veghează la corectitudinea respectării Constituţiei, trebuie respectate. Ce va fi mai încolo, vom vedea…!
Se scriu zilnic articole în presă pe această temă. Extrem de deranjant este modul în care unii autori, care se declară „experţi în educaţie”, înregimentaţi la diverse trusturi naţionale de presă manipulează fără nicio jenă opinia publică. Am observat în aceste articole de multe ori folosită sintagma „reprezentanţii societăţii civile” cu referire, bineînţeles, la cunoscuţii actori ai încercărilor de a elimina Religia din şcoli. Eforturile lor sunt marcate, chipurile, de spiritul toleranţei şi de aceea măsurile pe care le urmăresc trebuie să fie cuprinse de această perdea îngăduitoare. Însă, înainte de orice, ei s-au instalat confortabil în poziţia de reprezentanţi ai societăţii civile şi din această poziţie luptă vajnic cu Biserica! Ei nu vor recunoaşte niciodată lucrul acesta, iar dacă demaşti cumva această realitate atunci eşti acuzat de atac la persoană.

Ateii şi toleranţa
Însă, cine i-a „hărăzit” pe ei cu această demnitate de a reprezenta în lupta lor cu Dumnezeu pe toată lumea? Conform definiţiilor acceptate, societatea civilă cuprinde toate asociaţiile, organizaţiile nonguvernamentale, instituţiile apolitice formate din persoane care au un scop comun şi sunt animate de aceleaşi interese. Adică, societate civilă înseamnă şi Biserica, o instituţie deloc de neglijat de vreme ce BOR reprezintă aproape 90 la sută din locuitorii ţării. Nu este aici dovada celei mai grosolane manipulări făcute de aşa-zişi experţi în educaţie? Este! ?i acestei manipulări îi cad victime foarte mulţi oameni de bun simţ, nu din prostie, ci din lipsă de timp pentru a avea răgazul necesar de a se informa corect. De fapt, şi dacă ar vrea să o facă nu ar avea cum, de vreme ce scopul multora dintre jurnalişti este acela de a dezinforma şi de a sluji unor interese de grup. Aşa că deputatul ateu şi cei câţiva care îi ţin isonul – puţini la număr, dar extrem de gălăgioşi! – NU SUNT NICI PE DEPARTE reprezentanţii societăţii civile. Ei şi-au arogat această calitate fără niciun drept, dar cu bună ştiinţă. Ei sunt militanţi, propovăduitori ai ateismului şi pentru a coopta cât mai mulţi adepţi este necesar să îi manipuleze, că doar îi reprezintă, iar atacurile la adresa Bisericii şi a Religiei să fie purtate, totuşi, în spiritul toleranţei. Este foarte interesant ce dezvăluie, în privinţa spiritului tolerant al ateilor, o analiză documentată a Fundaţiei Soros, realizată la sfârşitul anului 2011. Din această statistică reiese că minoritatea ateilor din România , care numără în jur de 0,5% din populaţie, este cea mai … intolerantă (pentru detalii amănunţite se poate accesa http://www.fundatia.ro/sites/default/files/Ateu%20in%20Romania-analiza%20studiului.pdf). Adică, reprezentanţii societăţii civile care şi-au adăugat cu sârg cuvinte precum discriminare, atac la persoană, legionar, intolerant ş.a., pe care le aruncă în faţa celor care îi critică se dovedeşte că sunt cei mai intoleranţi! Interesant, nu-i aşa?
Poate oare o minoritate infimă să reprezinte interesele unei societăţi caracterizată de diversitate? Nu prea.

Aşa-zisa reprezentativitate socială a ateilor
Societatea civilă nu este o entitate omogenă asupra căreia te instalezi ca reprezentant când şi cum vrei tu. Nu vă sună a pretenţii dictatoriale? Păcat că suntem atât de amnezici, deşi au trecut doar 25 de ani - istoric, este un timp infim - de când am scăpat de teroarea comunistă consolidată pe „principiile domnului Darwin”, adulat ca o zeitate de toţi ateii.
Ateismul a devenit, cel puţin la noi în ţară, o ideologie care se exprimă cât se poate de violent, nu fizic, dar .... ideologic! Mentalitatea dictatorială zace ca un pui de viperă crescut la sânul celor cu „conştiinţa liberă” care, dacă ar avea pârghiile necesare s-ar manifesta şi în alt mod. Însă, deocamdată, societatea civilă nu a „evoluat” conform dorinţelor lor, ceea ce face ca Dumnezeu să fie o prezenţă vie în minţile şi inimile celor mai mulţi dintre … civili. Ca un subiect de meditaţie: ştiaţi că Hitler şi Stalin au fost atei înverşunaţi? Ateismul lor a pus în practică ideile vehiculate de filosofi atei ca F. Nietzsche, K. Marx, sau F. Engels. Este o temă de gândire, cu atât mai mult cu cât şi ei s-au considerat reprezentanţii societăţii din acea vreme şi promotorii ideilor sănătoase pentru „popor”!