Religia se predă în toate ţările

În toate ţările din Uniunea Europeană, ora de religie este prezentă într-o formă sau alta în şcolile publice finanţate de stat. Dimensiunea naţională a prezenţei religiei în şcolile europene este diversă, cu rădăcini adânci în spiritualitatea, cultura şi istoria fiecărei ţări. Diferenţele ţin atât de statutul, cât şi de organizarea şi abordarea studiului religiei în şcolile europene.
Astfel, studiul religiei poate avea caracter obligatoriu pentru toţi elevii, chiar fără posibilitate de scutire, cum se întâmplă în Suedia, sau poate fi disciplină opţională, pe care elevii o pot alege la anumite niveluri de studiu în Slovenia. Există, de asemenea, şi cazul singular al Franţei, unde studiul religiei nu există ca disciplină de sine stătătoare, cu excepţia Alsaciei şi Lorenei, elemente ale acestei discipline fiind incluse, însă, în cadrul programelor analitice ale altor obiecte de studiu. După cum se ştie, în urma actelor teroriste din Franţa, deja se discută despre introducerea orei de religiei în curricula şcolară.
În Suedia şi Grecia, organizarea predării religiei este responsabilitatea exclusivă a statului, în Germania şi Austria este subiectul unei cooperări apropiate între stat şi culte şi în sarcina exclusivă a cultelor în Ungaria. Chiar şi în acest din urmă caz, statul asigură finanţarea profesorilor. Nu mai puţin important, abordarea disciplinei poate varia între una puternic secularizată, care-şi propune, în mod strict, oferirea de informaţie obiectivă asupra diferitelor credinţe religioase ale lumii, cum este cazul Estoniei şi Danemarcei, şi una pur confesională în Cipru şi Malta; însă un grad mai moderat de confesionalitate găsim în majoritatea celorlalte state europene.
Dacă vorbim despre numărul de ore, majoritatea elevilor europeni au o oră de religie pe săptămână, însă elevii din ţări precum Germania, Austria, Irlanda, Cipru, Grecia, Italia şi Croţia au câte două ore, iar cei din Belgia au chiar trei ore pe săptămână.