Religia – afară din şcoli?

Subiectul „Religia în şcoală” este tot mai prezent în mass-media românească, în mediul on-line, dar şi în diversele discuţii dintre oameni. Sunt unii care nu mai vor disciplina Religie în curriculum-ul şcolar, iar port-drapelul acestora este, se pare, Remus Cernea. Este bine, într-un fel, că se discută despre disciplina Religie, întrucât orice dialog  poate aduce reale îmbunătăţiri în programa şcolară pentru această disciplină, iar acestea au şi fost făcute pe alocuri. Nu despre asta este vorba însă şi nu discutarea Religiei îngrijorează, ci accentele potrivnice care se pun în aceste discuţii. Se pare că şi în această privinţă rămânem cu privirile îndreptate către Franţa, dorind să copiem docili modelul francez de relaţionare a Statului cu Bisericile, precum şi laicitatea totală a şcolii şi a oricăror instituţii statale. Numai că România nu este Franţa, precum nici alte state europene nu copiază modelul francez, ci respectă istoria care le-a marcat existenţa şi le conturează prezentul, iar din această istorie face parte religia creştină.
Remus Cernea, după ce a militat o vreme pentru drepturile homosexualilor şi după ce, recent, a încercat cu argumente serioase (pentru dumnealui, bineînţeles!) să ridice delfinii la rangul de persoane - te pufneşte şi râsul când vezi cu ce îşi pierd timpul unii prin Parlament! - şi-a făcut, pare-se, un scop suprem din eliminarea Religiei din şcolile româneşti. Scopul meu însă, acum, nu este acela de a scrie despre Remus Cernea. Fiecare om cugetă, vorbeşte cum vrea, despre ce vrea şi îşi trăieşte viaţa cum consideră de cuviinţă. În spiritul „raţionalităţii ştiinţifice” pe care îi place să şi-o aroge în diversele luări de poziţie – în contrast, se înţelege, cu credinţa religioasă – cred că tocmai lipsa unei credinţe în Raţiunea supremă îl poate face pe un om ca, în timp, să dea naştere unor baliverne de genul „delfinilor umani”.

De ce Religia constituie o problemă?
Dreptul copiilor români de a studia Religia în şcolile de stat a fost câştigat cu preţ de sânge, acum 25 de ani. Acesta este o expresie a libertăţii, iar elevii aparţinători altor confesiuni religioase nu frecventează orele de religie ale cultului ortodox decât dacă vor. Există programe pentru disciplina religie ale cultului romano-catolic, evanghelic, baptist etc., pe lângă programa de religie ortodoxă. Argumentele care se aduc de câţiva ani încoace împotriva disciplinei Religie mi se par irelevante, iar unele de-a dreptul neserioase cu atât mai mult cu cât vin de la oameni cu „cv-uri tari”, unele chiar impresionante.
Discuţiile au început să fie purtate aprins, din nou, după ce o parte a presei de senzaţie din România a titrat pur şi simplu că, de anul acesta, Religia nu se mai studiază în şcoli! Oamenii au luat-o ca atare şi drept urmare au început să curgă întrebările: „Aţi auzit? Nu se mai face Religie!” şi altele de acest gen. Mă întreb dacă prezentatorii de ştiri sau „scriitorii de articole”, care cu emfază se denumesc redactori, au habar ce înseamnă un an şcolar, o lege votată şi, în general, dacă se informează atunci când abordează astfel de teme care necesită o informare. Halal deontologie profesională! De dragul senzaţionalului – nu mai contează informarea corectă – se aruncă pe piaţa mass-media minciuni cu ghiotura. Cu toate acestea presa câştigă în sondaje, ceea ce înseamnă că românii adoră să fie dezinformaţi şi manipulaţi. Dacă „a zis la televizor” este sfânt. „Televizorul” şi cu precădere anumite posturi, sunt infailibile. Să revenim, însă, la subiect!.
Ca să mă informez, m-am dus la sursă pentru că, sincer, nu ştiam ce înseamnă adoptare tacită a unei legi, deşi bănuiam. Deputatul Remus Cernea se luptă cu religia ortodoxă de multă vreme, iar proiectul de lege referitor la înlocuirea disciplinei „Religie” cu disciplina  „Etică şi cultură civică” a fost depus de către domnia-sa, în Parlament, de pe la începutul acestui an. Termenul limită pentru discutarea proiectului respectiv era 15 octombrie. Pentru că în 15 octombrie Camera deputaţilor nu a programat o şedinţă pentru discutarea unor propuneri legislative, deputatul Remus Cernea ar fi dorit să aducă în discuţie of-ul său în şedinţa din 13 octombrie, când avea loc dezbaterea legată de începerea urmăririi penale a deputatului Valerian Vreme. Punerea în discuţie a proiectului său de lege nici nu a avut loc de fapt.” (Pentru cei interesaţi, stenograma completă a şedinţei se găseşte la http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=7428&idl=1). Din această stenogramă se poate înţelege uşor care a fost interpelarea domnului Cernea la şedinţa respectivă şi ce înseamnă adoptarea tacită a unei legi. Este un fel de victorie la masa verde sau, mai degrabă, prezentarea echipei la meci înainte de data disputării. Victoria aceasta este lipsită de etică, fie ea şi numai laică, iar bucuria domnului deputat arată clar faptul că lupta sa cu Biserica, în speţă cu BOR este întâi de toate o chestiune personală în care doreşte să impună punctul său de vedere şi al unei minorităţi neînsemnate cantitativ, dar şi calitativ. Aşadar, meciul este departe de a fi început, iar presei care a scris în halul respectiv referitor la acest subiect merită să i se bată obrazul.