Regi şi Regalitate

De-a lungul timpului, de când este libertate deplină în exprimare şi purtare, fiecare face după cum crede sau după cum poate. De exemplu, pe micile ecrane rulează mereu pe o bandă vrute şi nevrute, adevărate şi mai puţin adevărate, verificate sau nu. Interesant este şi limbajul folosit pentru ca pe primul plan să se afle persuasiunea. Fiecare vrea să-şi vândă marfa. Dacă au văzut că prinde la public armăsarul din ţânţar, sau despicarea firului în patru, vând gogoşi cât cuprinde. Iar după cum vedem fac bani frumoşi pe spatele semidocţilor. Trist, dar adevărat. Din ce în ce mai trist şi mai adevărat că se învârt tot mai mult în jurul nostru. Sau noi în jurul lor, că nici nu mai ştii
care-i minoritatea şi care, majoritatea?
De fiecare dată când este câte un eveniment considerat sau nu important pentru lume, media îl fructifică la maximum. Am asistat cu toţii, din curiozitate, sau din dorinţa de a ne „culturaliza” la diverse ceremonii mai mult sau mai puţin religioase, la evenimente mai mult sau mai puţin educative ce au avut protagonişti oameni ai ţării noastre. Fiecare eveniment de acest fel a fost precedat şi urmat de emisiuni care mai de care mai interminabile sau mai dornice „de dat cu presupusul”, fie vorba între noi, suntem campioni la… „datul cu presupusul”.
Fiecare dintre noi am vizionat acum câţiva ani funeraliile unui rege cunoscut de noi toţi şi recunoscut doar de unii. Am rămas cu imaginile unor maşini luxoase, a unor coroane împărţite pe puteri, a unor discuţii testamentare şi multe altele. Pentru unii dintre noi a fost un fel de râsu-plânsu la gândul că … „mare-i grădina Domnului”. Au invadat centrul ţării tot felul de pălărieri cu gâturile aplecate de greutatea zalelor şi cu zâmbete strălucitoare ce povesteau cu patos despre importanţa pe care o au ei în societate. Şi nu putem spune că nu au importanţă atâta timp cât, din curiozitate, am urmărit, cu zâmbetul pe buze, ce-i drept, ceremoniile lor.

Decenţă şi modestie
Incomparabil însă ceea ce am văzut atunci cu ceea ce am trăit şi am văzut acum: decenţă, modestie, respect, discreţie, emoţie. Două lumi cu totul diferite. Două lumi contemporane care au putere de influenţă asupra unei naţiuni.
Decenţa şi modestia Alteţelor Sale Regale au înmărmurit o ţară întreagă, smulgând fiecărui român sensibil o lacrimă de recunoştinţă şi regret. A fost încă o dată o lecţie de istorie primită de la înaintaşi. Am primit încă o dată o lecţie despre cât este de important să ne cunoaştem trecutul, istoria şi pe cei care au făurit această ţară. Indiferent de părerea unora sau a altora, de aprecieri sau blamări, istoria este povestea adevărată care ne-a creat şi datorită căreia avem identitate ca oameni şi ca naţiune.
Sărbătoarea Regală a funeraliilor Reginei Ana a fost un regal pe care, cu drept, l-a aplaudat o întreagă ţară. Prin felul în care s-au respectat cutumele Casei Regale am înţeles că există încă respect pentru oameni şi pentru cetăţeni. Există respect pentru ţară şi pământ. Există respect pentru lupta pe care au dus-o bunicii şi străbunicii noştri ca noi azi să avem identitate.
Decenţa Casei Regale a fost respectată de toată lumea prezentă şi de întreaga ţară românească care a asistat cu emoţie în faţa televizorului la evenimente unice într-o viaţă pentru unii dintre noi. Se poate, aşadar, să dăm şi noi dovadă de educaţie, de frumuseţe şi de decenţă. Nu a murit toată speranţa noastră. Să luptăm pentru noi, pentru neam şi ţară, pentru educaţie şi pentru istorie. Să avem înţelepciunea de a face diferenţa între bunătate, frumuseţe, respect, decenţă şi opusul lor. Să învăţăm a ne creşte copiii în spiritul respectului şi decenţei, lăsând deoparte diversitatea inevitabilă, minimizând-o. Avem de unde alege decenţa, iar modestia ne-ar ridica la nivel regal.