Răspunsul Papei la documentul privind divorţaţii recăsătoriţi

Papa Francisc a scris un mesaj privat aprobând răspunsul Episcopilor de Buenos Aires către divorţaţii recăsătoriţi. Răspunsul pastoral afirmă că slujirea divorţaţilor recăsătoriţi nu trebuie niciodată să creeze confuzie privitor la învăţătura Bisericii şi la indisolubilitatea căsătoriei, dar poate să permită accesul la Sacramente în contexte specifice. Acestea pot include situaţii particulare când un penitent aflat într-o uniune iregulară este sub culpabilitate diminuată, precum cazul când părăsirea unei astfel de uniuni au provoca rău copiilor.
Episcopii din regiunea Buenos Aires au scris criterii de bază pentru preoţii lor pornind de la exortaţia post-sinodală „Amoris laetitia”, publicată pe 8 aprilie a.c. şi concluzionând două Sinoade pe tema familiei. Pontiful şi-a exprimat opinia despre aceste criterii într-o scrisoare din 5 septembrie, adresată Episcopului Sergio Alfredo Fenoy de San Miguel, un delegat al Episcopilor din regiunea Buenos Aires. „Textul este foarte bun şi face explicit sensul capitolului opt din Amoris laetitia”, spune Papa Francisc. „Nu există alte interpretări. Şi sunt sigur că va aduce mult bine. Fie ca Domnul să vă răsplătească pentru acest efort de caritate pastorală.” Şi afirmă despre această caritate pastorală că „ne împinge să mergem spre cei care s-au îndepărtat şi, după ce i-am întâlnit, să începem un drum de primire, de însoţire, de discernere şi de integrare în comunitatea eclezială”.
Documentul de la Buenos Aires urmăreşte să ofere „criteriile minime” de discernământ pentru posibilul acces la Sacramente al penitenţilor care sunt divorţaţi şi într-o nouă uniune. Fiecare Episcop poate să clarifice, completeze sau stabilească limitele acestor criterii în propria Dieceză, spune documentul. Acest sfat nu trebuie înţeles ca „acces nerestricţionat” la Sacramente sau ca şi cum „orice situaţie ar putea justifica” accesul, se mai spune în text. „Ce se propune este un discernământ care să distingă în mod adecvat fiecare caz.” Se subliniază un proces de discernământ pentru penitentul însoţit de un păstor. Păstorul trebuie să pună accent pe proclamarea fundamentală a lui Hristos. Această cale cheamă preotul să arate caritate pastorală în primirea penitentului, să îl asculte cu atenţie şi să accepte „intenţiile corecte şi scopul bun (al penitentului) să îşi pună întreaga viaţă sub lumina Evangheliei şi să practice caritatea”.
„Această cale nu sfârşeşte neapărat în Sacramente, ci mai degrabă poate să îl călăuzească spre alte căi de alăturare mai puternică la viaţa Bisericii”, subliniază documentul. Aceasta include o mai puternică prezenţă în comunitate, participarea la grupuri de rugăciune şi implicarea în diferite slujiri ecleziale pentru cei care sunt divorţaţi şi recăsătoriţi. „Când circumstanţele concrete ale unui cuplu fac posibilă aceasta, în special când amândoi sunt creştini cu angajament în credinţă, li se poate propune să încerce să trăiască în abstinenţă. În contexte mai complexe, când un decret de nulitate nu poate fi obţinut, opţiunea menţionată ar putea să nu fie posibilă. Cu toate acestea, un drum de discernământ rămâne la fel de posibil.”
Documentul de la Buenos Aires sugerează că penitenţii, într-un număr limitat de circumstanţe, după un atent discernământ, pot avea acces la Sacramente. „Dacă se ajunge la conştiinţa faptului că într-un anume caz există limitări care atenuează responsabilitatea şi culpabilitatea, în special când o persoană crede că va cădea într-o altă greşeală, de a face rău copiilor din noua uniune, Amoris laetitia deschide posibilitatea accesului la Sacramentele Spovedaniei şi Euharistiei. Aceste Sacramente în schimb dispun persoana să continue să se maturizeze şi să crească cu puterea harului.” Discernământul adecvat pentru fiecare caz cere „atenţie specială” în exemple precum o nouă uniune apărută după un divorţ recent sau situaţia cuiva care a eşuat constant în obligaţiile sale familiale.
Documentul avertizează şi asupra situaţiilor în care o persoană îşi justifică sau expune propria situaţie „ca şi cum ar fi parte a idealului creştin”. „În aceste cazuri mai dificile, noi, păstorii, trebuie să însoţim cu răbdare, încercând să găsim o cale de corectare”, spune documentul. Se subliniază importanţa examinării conştiinţei, precum şi nevoia evitării confuziei privitoare la învăţătura Bisericii. În unele cazuri, poate fi potrivit ca accesul la Sacramente să se facă „în manieră discretă”, când se prevăd situaţii conflictuale. „Dar în acelaşi timp persoana nu trebuie să se oprească din a însoţi comunitatea, pentru ca să crească într-un spirit de înţelegere şi de primire, fără ca această implicare să creeze confuzie privitor la învăţătura Bisericii despre indisolubilitatea căsătoriei.”
Scrisoarea Papei Francisc din 5 septembrie către Episcopii de Buenos Aires admite dificultăţile de discernământ. „Ştim că este obositor, este o problemă de slujire pastorală de la persoană la persoană, care nu se mulţumeşte cu medieri programatice, organizaţionale sau legale, oricât de necesare ar fi acestea. Pus simplu: a primi, a însoţi, a discerne şi a integra. Din aceste patru atitudini pastorale, cel mai puţin cultivat şi practicat este discernământul: şi consider că formarea pentru discernământ, personal şi comunitar, în seminariile noastre, este urgentă”, susţine Pontiful. Şi adaugă că exortaţia apostolică este „rodul muncii şi rugăciunii întregii Biserici, cu medierea a două Sinoade şi a Papei”.
Capitolul VIII din Amoris laetitia a provocat multe discuţii şi aparent viziuni conflictuale. Într-un discurs din 4 mai, Cardinalul Gerhard Müller, prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, a respins ideea că exortaţia apostolică a eliminat disciplina Bisericii privind căsătoria şi că permite în unele cazuri ca divorţaţii recăsătoriţi să primească Euharistia „fără să îşi schimbe stilul de viaţă”. A plasat exortaţia în contextul scrierilor Papilor anteriori. „Este vorba de o învăţătură magisterială consolidată, sprijinită de Scriptură şi fondată pe o raţiune doctrinală: armonia salvifică a Sacramentului, inima ‘culturii legăturii’ pe care Biserica o trăieşte.” Dacă exortaţia Papei Francisc „ar fi dorit să elimine o disciplină atât de adânc înrădăcinată şi semnificativă, s-ar fi spus clar aceasta şi s-ar fi prezentat motivaţiile în sprijin”, a afirmat Cardinalul.
A respins pretenţia că nota de subsol de la numărul 351 ar oferi Sacramentele celor care trăiesc într-o situaţie obiectivă de păcat. „Principiul de bază este că nimeni nu poate dori cu adevărat un Sacrament, inclusiv al Euharistiei, fără să dorească de asemenea să trăiască în acord cu celelalte Sacramente, inclusiv al Căsătoriei”, a explicat prelatul. „Cel care trăieşte în opoziţie cu legătura Căsătoriei se opune semnului vizibil al Sacramentului Căsătoriei; în ceea ce priveşte existenţa sa trupească, chiar dacă el ar fi subiectiv ne-culpabil, se face pe sine un ‘anti-semn’ al indisolubilităţii.”
Papa Francisc a discutat anterior despre această secţiune din Amoris laetitia într-un interviu dat în timpul zborului din 16 aprilie, când se întorcea din insula grecească Lesbos. Pontiful a răspuns întrebării unui reporter dacă există posibilităţi noi şi concrete pentru divorţaţii recăsătoriţi de acces la Sacramente. Sfântul Părinte a răspuns că sunt „multe” astfel de posibilităţi. A afirmat apoi că este deranjat şi întristat că presa pune mare accent pe împărtăşirea divorţaţilor recăsătoriţi. A indicat spre alte probleme precum crizele familiale şi rata naşterii în declin în Europa. A citat declaraţia Papei Benedict al XVI-lea, din februarie 2013, despre „Conciliul media”, care a distorsionat Conciliul Vatican II. „Nu vedeţi că tinerii nu doresc să se căsătorească?”, a întrebat Papa. „Nu vedeţi că lipsa de locuri de muncă şi a muncii înseamnă că o mamă trebuie să îşi ia două slujbe ca să poată să îşi crească singură copiii? Acestea sunt marile probleme.”