Rânduiala postului (I)

Postul este întemeiat de Dumnezeu odată cu lumea, fraţi creştini: primii oameni au primit porunca postului. Toţi sfinţii din Vechiul Testament şi toţi sfinţii din Noul Testament au împlinit această poruncă a postului. Iisus însuşi posteşte şi El. Postul este cu adevărat un dar ceresc, nu o povară. Postul era pentru sfinţi o mare bucurie – şi aşa ar trebui să fie şi pentru noi. Bolnavii, dacă postesc, se vindecă mai uşor, este un fapt recunoscut şi de medicină. Bătrânii care postesc duc o viaţă mai senină. Copiii care postesc se dezvoltă altfel, capătă mai multă înţelepciune – deşi copiii, bătrânii şi bolnavii au dezlegare din partea Bisericii, sunt scutiţi de post. Dar şi ei pot posti, le va prinde bine.
Era la noi un doctor, vestit pe aici… Postea el însuşi şi vindeca pe cei bolnavi prin post: 40 de zile de post. Şi vindeca boli de ficat, boli de inimă, mai ales boli de nervi. Venea lumea la el ca la o minune. Şi el îi punea pe toţi la post. 40 de zile de post şi se vindecau oamenii şi nimeni nu se mai ducea la medici, la farmacişti. Şi prin asta şi-a făcut o ceată de duşmani teribili, mai ales că el nu lua bani, iar celorlalţi nimeni nu le mai deschidea uşa. A fost invitat la Academia Franceză să ţină o conferinţă, să vorbească despre post şi în noaptea dinaintea conferinţei „i-au făcut de petrecanie”, cum spune românul. Confraţii săi – să ma ierte medicii care sunt aici – au avut grijă ca geamurile şi uşa să fie ermetic închise la hotelul unde era el cazat; şi a murit a doua zi pe la 10, în ziua când trebuia să-şi expună principiile sale de vindecare. Aşa a murit un om care a vindecat foarte multă lume. Gelozia, invidia este cea mai cumplită otravă, fraţi creştini.
Aşadar, postul ajută şi la vindecarea noastră trupească. Vindecă foarte multe boli trupeşti. Noi ne temem de post, dar de regimul medical nu ne temem. Cum spune sfântul Ioan Scărarul:
„Oamenii se tem mai mult de câini, decât de Dumnezeu. Cine pleacă la furat, nu se teme de Dumnezeu, dar tremură dacă latră un câine”[6].

Postul – regulă de aur
Nu aşa, fraţi creştini. Postul este o regulă de aur pentru buna noastră orânduire, şi trupească şi sufletească. E regula regulilor. Noi avem nevoie mai ales de vindecarea sufletului – de aceea, este de mare folos să postim. Şi cei vechi au postit. Citiţi cartea lui Iona, să vedeţi cât de aspru era postul păgân. Când au postit cei din Ninive, au postit de la împărat până la ultimul animal – şi animalele posteau. Şi când a văzut Dumnezeu aşa ceva, s-a milostivit îndată de cetate. Şi ei erau păgâni, iar noi, creştini de două mii de ani, ne revoltăm, ocărâm: „Iar post? Iar n-am voie să mănânc cutare sau cutare? Ce-i cu atâta post?! Dacă posteşti, slăbeşti, ai dureri de cap, nu poţi munci”.
Nu-i chiar aşa, fraţi creştini! Sfântul Teodosie cel Mare 30 de ani n-a mâncat decât pâine din sfânta Împărtăşanie şi a trăit 107 ani! Când mânca şi puţine zarzavaturi, era sărbătoare. Şi avea grijă de mănăstire şi avea în curtea mănăstirii trei spitale, de care trebuia să se îngrijească. Noi nu ne putem închipui cât de uşor şi cât de plăcut şi cu câtă bucurie posteau aceşti sfinţi! Şi astăzi sunt foarte mulţi călugări care postesc câte o săptămână întreagă, alţii postesc câte 40 de zile şi nu trăiesc decât cu sfânta Împărtăşanie. Dar nu numai călugarii. A venit odată la mine, într-o Joi Mare, un muncitor, să se împărtăşească. L-am întrebat: „Ai postit ceva”? Mi-a răspuns: „Părinte, de luni până acum, n-am mâncat nimic”. „Lucrezi”? „Da”. „Unde lucrezi”? „Încarc vagoane cu piatră”. Şi nu mâncase nimic, de luni.
Aşa că, fraţi creştini, nu vă revoltaţi împotriva postului. Maica Domnului a postit şi toţi apostolii şi toţi sfinţii din calendar au fost mari postitori – şi pentru post total, al sufletului şi al trupului, ei au avut nişte bucurii extraordinare. Ştiţi cum e cu postul? Primele trei zile e mai greu – e un fel de grevă a organismului – dar pe urmă aproape uiţi că posteşti şi începi să simţi efectul binefăcător. Simţi cum se repară în tine toate mădularele betegite, pentru că dacă te îmbuibi prea mult, chiar şi cu mâncare de post, simţi cum se răzbună organismul tău şi încet-încet, depui armele, te doare ba ici, ba colo…