Rânduiala minţii

Toate pornesc de la gând: şi cele bune, şi cele rele; toate ale omului pornesc de la gândul omului. Dacă vrei să-ţi faci rânduială în viaţă, trebuie să-ţi faci rânduială în minte, iar dacă nu-ţi faci rânduială în minte,
nu-ţi poţi face rânduială în viaţă. Aşa că grija noastră cea dintâi este să ne facem rânduială în minte.
În Filocalie se spune că gândul omului, mintea omului, este ca o moară: aşa cum moara macină ce bagi pe moară, tot aşa şi mintea - macină ce bagi pe minte. După gândurile pe care le porţi în minte poţi să-ţi dai seama cine eşti: dacă ai gânduri conforme cu voia lui  bune -, eşti om bun; dacă ai gânduri rele, eşti om rău.
Domnul Hristos spune ca „din prisosinţa inimii grăieşte gura” şi că „omul cel bun, din comoara cea bună a inimii sale scoate cele bune, pe când omul cel rău, din  sale scoate cele rele” (Matei 12, 34-35). Tot Domnul Hristos a spus: „Nu se poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune” (Luca 6, 43). Comparându-l deci pe om cu pomul, şi roadele omului cu roadele pomului,  se referă la gânduri, în sensul că noi ne cunoaştem pe noi înşine după gândurile pe care le purtăm în minte, gânduri care uneori se concretizează în cuvinte şi fapte, iar alteori rămân doar la nivelul gândului. Dar chiar şi gândurile care rămân la nivel de gând şi care nu se traduc în cuvânt sau în faptă pot fi cu pondere în viaţa omului, în aşa fel încât gândurile cele rele îl întinează pe om, iar gândurile cele bune îl îmbunătăţesc pe om,îl fac curat.
Deci, dacă vrea cineva să-şi facă rânduială în viaţă, trebuie neapărat să-şi facă rânduială în minte.