Rămânem în Lumină

„Cu minte tare Ucenic ales tu te-ai arătat şi stâlp neclintit Bisericii lui Hristos, limbilor ai propovăduit Cuvântul lui Hristos, zicând, ca să creadă întru o Dumnezeire, de unde te-ai şi preamărit şi ai primit Darul vindecării, ca să vindeci neputinţele celor ce aleargă către tine, Apostole Iuda întru tot lăudate.” (Condacul Sfântului Apostol Iuda, ruda Domnului)

Condacul pe care îl vom putea asculta la slujba de duminică din această săptămână punctează importanţa deosebită a propovăduirii „Cuvântului lui Hristos”. Metafora „stâlp neclintit Bisericii lui Hristos” evidenţiază durerile şi ostenelile suferite de Sfântul Apostol Iuda Tadeul pentru a-l putea propovădui pe Hristos, botezând popoarele „ca să creadă întru o Dumnezeire” şi povăţuindu-le spre mântuire. „Cu minte tare Ucenic ales”, Apostolul Iuda, ruda Domnului, a fost străpuns cu săgeţi de cei necredincioşi şi a trecut la Hristos Dumnezeu, ca să-şi ia cununa cea veşnică a răsplătirii apostoleşti la ceruri. Deoarece lumina cu învăţătura cuvântului său Mesopotamia şi neamurile cele de lângă hotarele ei şi propovăduia Evanghelia, el a fost numit şi Tadeul („lăudător”/„mărturisitor”) de către Sfântul Evanghelist Matei.
El s-a născut în Nazaretul Galileii, din tatăl său, Iosif teslarul - care a fost după aceea logodnicul Preacuratei Fecioare Maria - şi din maica sa Salomeea. Smerit, Sfântul Iuda nu îndrăznea să se numească fratele Domnului, ci numai al lui Iacov (şi el fiul Dreptului Iosif), precum scrie şi în scrisoarea sa, zicând: „Iuda, sluga lui Iisus Hristos şi fratele lui Iacov...”.
Astfel, Iuda Tadeul este, pentru noi toţi, şi un exemplu de smerenie. Doar devenind şi noi asemenea Sfântului Apostol Iuda Tadeul , „stâlpi neclintiţi Bisericii lui Hristos” vom putea rămâne în Lumină.